Toţi, în acelaşi tren
toţi, în aceeaşi direcţie,
dar, prin vagoane, trebuie să ne mişcăm
fiecare, în voie.
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Miros de contrarii de Adrian Păunescu
Singurătatea ne face bine,
singurătatea ne dă puteri,
mănâncă astăzi scrumul de ieri
flacăra noastră fără ruşine.
Floricică-n foi albastră de Vasile Alecsandri
Floricică-n foi albastră! Păcat de dragostea noastră Că e lumea rea şi hoaţă,
Casă nouă de Grigore Vieru
Casă nouă de Grigore Vieru
La Smârdan de George Coşbuc
Neam român, văzui odată
Oastea Domnului Mihai
Zicea Dunărea-ntristată:
Fulger îns-atunci erai,
Şi-alergând prin cer furtuna
Cânta vorbe româneşti
Astăzi stau şi-ascult întruna
Şi mă uit, şi nu mai eşti!
Roata morii de George Coşbuc
Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.
La roata morii ne uitam
Şi de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?
Învierea de Mihai Eminescu
Învierea de Mihai Eminescu
Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al morţii rece spirit se strecură-n tăcere;
Un singur glas îngână cuvintele de miere,
Închise în trătajul străvechii evanghelii.
La mijloc de codru des de Mihai Eminescu
La mijloc de codru des de Mihai Eminescu
Nuca de Grigore Vieru
Nuca de Grigore Vieru
Patru fraţi
Îngemănaţi
Prinşi la joc
Într-un cojoc.
Plângerea ţării de Vasile Alecsandri
Frunză verde de negară, Vai! sărmană biata ţară, Cum te-ajunge focul iară! Ruşii vin, te calicesc,





