Chel ca-n palmă, bosumflat, Zi şi noapte stă culcat. S-ar scula şi el, vezi bine,
Tag
Arăt: 1621 - 1630 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Puica bălăioară de Vasile Alecsandri
Frunză verde sălcioară, Puiculiţă bălăioară, Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amândoi suntem de-o seamă,
Un basm de George Coşbuc
„Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Şi frumos cum nimeni nu-i;
Voi fugiţi să nu vă prindă!
Uşa s-o încuiaţi la tindă,
Că, de vă sărută, fete,
Veţi muri de dragul lui!”
Oprişanul de Vasile Alecsandri
Colo-n ţara muntenească, Ţară dulce, românească, Ca şi cea moldovenească, În oraş, la Bucureşti
Sergentul de Vasile Alecsandri
Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:„
Cumătra vulpe de Otilia Cazimir
Ţipă gâştele şi zboară ,Zboară penele-n poiană…– Ce-o fi asta, surioară?– Ia, o vulpe năzdrăvană;
Spune, mândro de Vasile Alecsandri
Spune, mândro, mergi, nu mergi Din două una să-ţi alegi Spune, mândro vrei, nu vrei Că colea mă roagă trei.
Tulnic şi Lioara de George Coşbuc
De când e lumea lume şi rostul vorbei rost,
Domn bun, cum a fost Stâlpeş, nici nu-i şi nici n-a fost
Şi, de-ar trăi pământul oricât să mai trăiască,
Alt domn aşa ca dânsul nu cred să se mai nască.
Era-mpărat puternic şi mare nume-avea,
O ţară, cât o lume, toiagu-i stăpânea,
Şi oşti avea din plinul, şi-a gurii sale graiuri,
Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri,
Căci mejdele lui Stâlpeş băteau hotar rotund:
Vidra de Vasile Alecsandri
Frunză verde peliniţă, Pe cel deal, pe cea colniţă, Plimbă-mi-se-o cătăniţă Cu doi bani în punguliţă,
Floarea-soarelui şi macul de George Coşbuc
Se-ntrebau, vorbind odată
Două flori pe şes:
– „Vecinic stai îngândurată,
Roşie şi mândră floare!
ce-ai pe suflet de te doare,
Şi suspini ades?”