Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie, Stea dulce şi iubită a sufletului meu!
Tag
Arăt: 1581 - 1590 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Gazel II de George Coşbuc
Picurii cu strop de strop
Fac al mărilor potop-
Primăvară în glumă de Otilia Cazimir
Ger târziu de primăvară, Ger uitat de iarna sură Prin zăvoiul zgribulit, Cu omătul netopit.
Vântul de George Coşbuc
De fete mari e lunca plină,
Iar vântul, răsfăţat copil,
S-apropie tiptil-tiptil
De pe sub fagi, de pe colină.
Şi fetele cu drag suspină:
O, Doamne, Doamne, adu-ni-l!
Gazel de George Coşbuc
Oamenii mă-nvinuiesc,
Că sunt tânăr şi iubesc!
Puişorul cafeniu de Otilia Cazimir
A ieşit din ou, la soare, Cel din urmă puişor. Se usucă pe-aripioare Şi-o porneşte binişor.
Oaspete pe drum de seară de Otilia Cazimir
Focul tremură-n oglindă Şi, de cine ştie unde ,Pân’ la patul tău pătrunde Cântec dulce de colindă.
Vântoasele de George Coşbuc
Să ne ferească Dumnezeu
Şi audă-ne din cer cuvântul!
Mi l-a înghiţit acu pământul,
Şi-atâta om aveam şi eu!
Mi l-am întors în pat cu mâna,
Şi-am fost la babe şi la vraci
Şi-am dat şi milă la săraci –
Şi mi-a murit la săptămână!
Fata cu pieze rele de Petre Ispirescu
A fost odată un împărat. El avea doisprezece feciori. Când se punea la masă, copiii stau împrejuru-i cunună deplină. El era totdauna cu voie-bună, fiindcă vedea că trebile îi merg strună.
Valul lui Traian de Vasile Alecsandri
Pe câmpia dunăreană, care fuge-n depărtare, Unde ochii se afundă dintr-o zare-n altă zare.