Frunză verde a malinii,
Plecat-o turma Dunchii
Şi cu fratele Bercii.
Tag
Arăt: 1511 - 1520 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Unde-s ochelarii? de Otilia Cazimir
Bunicuţa-i supărată, Că de-un ceas întreg tot cată: Cată-ncolo, cată-ncoace, Ochelarii nu-s şi pace!
Nuşa de George Coşbuc
– „Nuşa, dormi? N-auzi cum bat?
Vino şi-mi deschide uşa!”
– „Cine eşti?”, întreabă Nuşa.
– „Vladu sunt, al tău bărbat.”
– „Nu eşti Vladu. Ştiu eu bine.
Vladu până-n zori nu vine!”
Uite ştiuca, uite-i dinţii de Constanţa Buzea
– Balta-i plină ochi de peşti,
Uite ştiuca, uite-i dinţii!
Dar bibanii unde-s oare?
Sunt, desigur, la plimbare
Cu bunicii şi părinţii.
Vara de Otilia Cazimir
Apune soarele-n văpăi Şi înserarea, ca un val, Pe subt răchiţile din deal Se lasă-n linişte pe văi.
Nuntă în codru de George Coşbuc
Ce mai chiu şi chef prin ramuri
Se-ncinsese atunci!
Numai fraţi, şi veri, şi neamuri
De-ar fi fost umpleau o ţară!
Dar aşa, că s-adunară
Şi străini din lunci!
Un cățel dalmațian de Constanţa Buzea
– Spune, te rugăm frumos,
Tu eşti trist sau somnoros?
– Nu vă mai miraţi de mine
Că sunt câine cu buline.
Vine Ene pe la gene de Otilia Cazimir
Peste ochii de mărgică, Fată mică, Genele subţiri se ţes, Tot mai leneş, tot mai des.
Nunta Zamfirei de George Coşbuc
E lung pământul, ba e lat,
Dar ca Săgeată de bogat
Nici astăzi domn pe lume nu-i,
Şi-avea o fată, fata lui
Icoană-ntr-un altar s-o pui
La închinat.
Un popândău ziceam că-i plopândău de Constanţa Buzea
Cum punea mama sare în bucate,
Cum tata punea-n supa lui piper,
Tot astfel presăram până mai ieri
Peste cuvintele abia-nvăţate
Sunetul L, litera L în toate,
Şi făceam haz cum le-auzeam
Schimbate: