Îmi spunea un băieţel
Că ar vrea mult, mult şi el
Să se facă o zi miel,
Ca să poarte clopoţel.
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Câinii, cuţii, căţelandrii de Constanţa Buzea
Câinii, cuţii, căţelandrii,
Sunt şi buni, şi răi, şi tandri,
Dau din coadă, latră, fug,
Sunt şi câini ce trag la jug.
Buclă-de-lână de Constanţa Buzea
Lumea din carte
Ochiul o-mparte,
Parcă-i o canăn
Cu două toarte.
Bostanele şi tărtăcuţa de Constanţa Buzea
Bostanele şi tărtăcuţa
Petrec la nunta lor, ehei!
Opt cai albaştri şi buiaştri
Hurducăind le duc căruţa,
Acolo unde cred că eşti de Constanţa Buzea
Acolo unde cred că eşti
Nici trenurile nu străbat
Acolo ca de sticlă par
Pădurile de brad brumat.
Zgomotocicleta de Constanţa Buzea
Când trec cu zgomotocicleta mea pe stradă,
Voi cu mirare-n urma mea priviţi,
Alunecând de-a valma în zăpadă
Şi ridicându-vă cam zgomototoliţi.
Zgaibă-cot de Constanţa Buzea
Toţi piticii se mirară
Când le-am spus alaltăseară
Că şi libelula zboară.
Mă-ntrebă deodată Zgaibă:
– Libelulele, când zboară,
Veveriţa din revistă de Constanţa Buzea
Veveriţa din revistă
Sună nasul în batistă.
Se va duce la spital,
La un doctor papagal.
Vântul are păr tăiat de Constanţa Buzea
Vântul ăsta e băiat?
N-are şapcă, n-are barbă?
Vrei să-l tragi puţin de păr,
Şi, când colo, rupi o iarbă.
Vântul are păr tăiat?
Nu te trag de mânecă de Constanţa Buzea
– Ce te-ncrunţi
Cu patru frunţi?
Vino pe la mine, că
Fac gogoşi duminică!
Ce te-ncrunţi la mine, că
Nu te trag de mânecă!

