Era zâmbitoare,
Cântând se ducea. —
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.
Tag
Arăt: 1221 - 1230 din 3.129 REZULTATE
Poezii
Despre poezii. Poezia Românească este o formă de artă literară care are o istorie bogată și diversă în cultura română. Aceasta a fost influențată de diverse curente literare, precum romanticismul, simbolismul, modernismul și postmodernismul. De-a lungul timpului, poezia românească a fost abordată de scriitori și poeți importanți, printre care Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion Barbu și mulți alții.
Poezia românească are ca teme principale iubirea, natura, viața și moartea, dar și probleme sociale și politice. Este caracterizată de sensibilitate, rafinament și simbolism, fiind considerată una dintre cele mai importante forme de artă literară din țară.
Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind cunoscut pentru poemele sale romantice și filozofice, precum „Luceafărul”, „Floare albastră”, „Scrisoarea III” și multe altele. Nichita Stănescu este un alt poet important, cunoscut pentru abordarea sa inovatoare a poeziei, cu poezii dense și pline de simbolism.
Marin Sorescu este cunoscut pentru poemele sale pline de umor și satiră, precum „Cearta cu Dumnezeu” și „Trenul pierdut”. Ion Barbu este un alt poet important al literaturii române, cunoscut pentru poemele sale pline de simbolism, precum „Joc secund” și „Riga Crypto și lapona Enigel”.
În ultimele decenii, poezia românească a fost influențată de tineri poeți și scriitori care aduc un stil nou și inovator, cu poezie experimentală și abstractă. Aceștia se concentrează pe subiecte precum tehnologia, globalizarea și alienarea.
În concluzie, poezia românească este o formă importantă de artă literară, cu o istorie bogată și diversă. Este caracterizată de simbolism, sensibilitate și rafinament, aducând o contribuție valoroasă la cultura și literatura română.
Cimitirul de Grigore Alexandrescu
Pesteră-ntunecată, azil al pocăinței,
Unde omeneşti fumuri ca fumurile pier,
Unde eroii credinței
Nebunul de George Topârceanu
Am îndrăgit, fără nădejde,
Pe zâna moartă — Fericirea.
Să nu vă bateţi joc de mine,
Sunt om — ca voi — în toată firea…
Misterul nopții de George Topârceanu
Stelele clipesc întruna
Călătoare-n infinit.
Ceru-i luminos şi luna
Chiar acum a răsărit.
Thalasa de Ion Luca Caragiale
Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
în umbra pigmentata palpită sicomorii,
Cu braţul peste mare adoarme un poet.
În arcane de pădure de Alexandru Macedonski
În arcane de pădure întuneric ce spăimântă.
Frunza tace lângă frunză și copac lângă copac;
Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita de Grigore Alexandrescu
Dar, boala poeziei este nelecuită:
Ai zis şi tu-n viața-ți un singur adevăr;
Dovada la aceasta e muza-ți cea pocită,
Şi versurile tale, care se trag de păr.
O noapte de George Topârceanu
Pe cerul plin de stele nori negri se aştern
Întunecând deodată al nopţii far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Şi-n pacea nopţii negre, vuind s-aude vântul.
Triolete simboliste de Ion Luca Caragiale
Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiţă mai sună,
Şi-aşa de drag mi-e când l-ascult
Legenda Siminocului de Alexandru Macedonski
Pământul se cutremurase,
Și cerul se întunecase,
Christos pe cruce răstignit,
În Domnu’, sufletu-și-l dase