Nu-i bine când pânzarul se-apucă de cusut,
Iar croitorul de ţesut.
Şi e desigur totdeauna
Că cine multe întreprinde
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Stigleţul şi ciocârlanul de Alecu Donici
Stigleţul s-au fost prins în laţ, cum e mai greu,
Şi deznădăjduit de moarte se bătea;
Iar ciocârlanul rău
Şoarecul şi guzganul de Alecu Donici
Vecine! Ai auzit o veste de priinţă?
Zicea către guzgan un şoarec la ambari,
Că leul au luat în unghie pe mâţă
Şi noi de-acum vom fi aice mari şi tari.
Râul şi heleşteul de Alecu Donici
Ce vrasăzică, frate!
Zicea către un râu vecinul heleşteu –
Eu apele-ţi mereu
Le văz că sunt mişcate;
Racul, broasca şi ştiuca de Alecu Donici
Racul, broasca şi o ştiucă
Într-o zi s-au apucat
De pe mal în iaz s-aducă
Un sac cu grâu încărcat.
Prieteşugul şi amorul de Alecu Donici
Iubite verişor,
Pe unde-ai mai umblat?
Prieteşugul pe amor
Văzând l-au întrebat.
Presura de Alecu Donici
În adâncă liniştire,
La revărsatul de zor,
Presura, cu glas din fire
De abia răsunător,
Cânta plină de simţire
Poetul şi bogatul de Alecu Donici
Un sărăiman poet odat-au reclamat
Asupra unui om prostuţ, dar prea bogat;
Iar jaloba-i era în chipul următor:
Pizmătareţul şi şarpele de Alecu Donici
Degeaba vorovesc că nu-i la draci dreptate,
Când ei o şi păzesc cu mare scumpătate
Şi cel ce au făcut în lume rău mai mult
La Tartar purure-i mai bine cunoscut.
Pietrenii şi Bistriţa de Alecu Donici
Pietrenii au ieşit cu totul din răbdare,
Nemaiputând a suferi
Ei pagube struncinătoare,
Pe care nu putea feri:

