O Gaiţă din cele mai viclene
Văzând un biet Păun ce năpârlea,
S-a-mpodobit degrabă cu mândrele lui pene
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Dreptatea Leului de La Fontaine
Pe vremuri, Capra, Oaia şi surioara Juncă
S-au însoţit cu Leul – un staroste trufaş –
În obşte, la câştiguri şi pagube, părtaşi.
Desaga de La Fontaine
Tot ce este vietate, spuse Joe, într-o zi,
Să poftească-aici la tronu-mi, fiind liber a grăi
Corbul şi vulpea de La Fontaine
Jupân corbul câştigase
Din negoţul ce-apucase
Un bun chilipir de caş,
Şi cu dânsu-n cioc se duse
Cocoşul şi vulpoiul de La Fontaine
Într-un copac, pe-o creangă, sta un cocoş de pază.
Era bătrân cocoşul şi-avea o minte trează.
Cocoşul şi perla de La Fontaine
Un Cocoşel – el ştie cum-aflase
Tot scormonind o perlă minunată,
Şi s-a dus cu dânsa de îndată
La meşterul de pietre preţioase.
Cerbul privindu-se în apă de La Fontaine
Privindu-se într-un izvor de-o limpezime rară,
Un cerb, odinioară,
Îşi lăuda podoaba coarnelor bogată,
Dar se gândea cum suferă – şi nu o dată.
Cei doi catâri de La Fontaine
Doi catâri pe-o cale:
Unu-ovăz purtând,
Celălalt, cu banii taxelor pe sare.
Tare mândru-acesta de ce-avea-n spinare,
O altă povară n-ar fi vrut nicicând.
Căţeaua şi surata ei de La Fontaine
Era odată o Căţea cam gură-cască
Ce de nimic nu se îngrijea.
Cum îi venise vremea ca să nască
Şi nici o locuinţă nu găsea,
O megieşă s-a-ndurat să-i dea
Modestul ei coteţ cu împrumut.
Casa lui Socrate de La Fontaine
Socrate, marele-nţelept,
De construit se apucase.
Dar cunoscuţii, pe nedrept,
Îi tot găseau mereu ponoase,
Căci oamenii-s croiţi pe prici.

