În Kars, sub cer cu fund de aur,
Pe când e soarele-n apus,
Încolăcit ca un balaur
Pe după deal aproape dus;
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Acorduri sfărâmate de Alexandru Macedonski
Ca marea de-năsprită îmi este întristarea;
Nemăsurate-adâncuri conţine tot ca marea,
Şi n-a pătruns vreodată un ochi în fundul lor!
Accente intime de Alexandru Macedonski
În zilele aceste când inima expiră,
Când egoismu-n aer ca molimă planează,
Când florile simţirii din piepturi se retează,
Când bunul trai e ţinta la care se aspiră,
1872! de Alexandru Macedonski
Vedem cu faţa îmbătrânită
Umblând prin stradă nişte copii!
Generaţiune de tot slăbită
Care trăieşte numa-n orgii!
Vasul de Alexandru Macedonski
Vasul e de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru,
Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz;
Şi, cuprindă ambrozie sau poşircă de vin acru,
Cioara de George Topârceanu
Câmpul alb, ca un cearşaf,
Până-n zări se desfăşoară…
Sus pe-un stâlp de telegraf,
S-a oprit din zbor o cioară,
Chemare de George Topârceanu
În zadar te ispiteşte visul vieţii nestatornic!
Nu vezi tu că-n înţelesul strânsului de mână dornic,
Tremură belşugul unei dulci comori nerisipite
Ceasornicului meu de George Topârceanu
Ce, — iar ai aţipit?… Ruşine
Că porţi blazonul de „patent”!
Te ţiu, de-o lună, eu pe tine
Cu mersul vremii în curent.
Catrene improvizate de George Topârceanu
Ca o cometă fără coadă
Ai apărut pe firmament
Cu-al tău Luceafăr pus pe sfadă, –
Dar n-ai talent.
Cânele ovreiului de George Topârceanu
Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu ştiu unde, în ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Şi cum intră el pe poartă


