Mai dă-ne, Doamne, cîțiva ani de viaţă
Ca să mai și trăim, dacă se poate,
Și nu lăsa ca noaptea să înfrîngă
Greu dobîndita noastră libertate.
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Acarii de Adrian Păunescu
Și n-am murit cum ei ne blestemară,
Mai facem umbră-n fiecare vară,
Ca iepurii fugirăm de-a lor pușcă
Dar umbra noastră ca un tigru-i mușcă.
Abia acum de Adrian Păunescu
Rănit la piept de crivăţul câinesc,
Ce-mi bandajează rănile cu luna,
Abia acum încep să te iubesc
Când simt că te-am pierdut pe totdeauna.
A venit aseară mama de Adrian Păunescu
A venit aseară mama, ca-n romanța populară,
Oare te-a găsit acasă, oare mai știai că-i ea,
N-a venit ca să-ți aducă, a venit ca să îți ceară,
A venit aseară mama cu broboada ei cea grea.
A trecut azi-noapte de Adrian Păunescu
Ca un dulce tropot o stafie cal,
Stă a înșeuare la mormânt de domn,
A trecut azi-noapte Iancu prin Ardeal
Și-a trezit gravidele din somn.
A tine, A mine de Adrian Păunescu
Mai miros a tine, mai miroși a mine,
o să vină vremea să ne șteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.
A nu știu câta toamnă de Adrian Păunescu
Din nou, probabil, s-a-ntâmplat ceva
În tot mai scunda sângelui cascadă
Și frunzele au început să cadă
A nu știu câta oară-n viața mea.
A iubi toamna de Adrian Păunescu
A iubi toamna, e-un biet pleonasm,
O poartă în cer se-nvârtește neunsă,
Cad, iată, imperii de tulbure frunză
Și totuși se-aude și ultimul basm.
A către e de Adrian Păunescu
Vai, de la A până la E
Atâta depărtare e
Şi de la E până la A
Tot alfabetul va-ngheţa.
13 Iunie 1978 – Adrian Păunescu
Ești noaptea mea de taină și nădejde,
ești frunza mea de negură și verde,
m-aș pierde însumi de cumva, te-aș pierde
și te iubesc și sufăr pe mutește.

