pentru copii

Tată amărât, ce-ai pățit de toate,
Îți colind atât, multă sănătate.

Iubitul meu tată, cel aspru în toate,
Tu nu ai avut niciodată dreptate,

Şi din întreaga viaţă nimic nu ne rămâne,
Decât o sărbătoare trăită dinadins,
Când vin să ne împace colindele bătrâne
Şi nori apocaliptici se şi pornesc pe nins.

Dintr-un oraş deloc interesant,
Cu lume multă şi năravuri rele,
Primeşte-acest colind la post-restant
Din partea mea şi-a suferinţei mele.

Mai deschide, mamă, geamul, mai deschide vechea ușă,
Nu te teme, nu străinii au bătut la poarta ta,
Asta e ninsoare, mamă, să nu crezi că e cenușă,

În oamenii de pe aici
E Dumnezeu, pesemne,
Când ei, în colţ, cu paşii mici,
Aduc în casă lemne.

Aceşti bătrâni, aceşti copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord şi alţii sud
Şi lacrima nu și-o aud.

Am scris în tinerețea mea nebună
Ceva ce se întâmplă-abia acum,
Că voi ieși pe cel din urmă drum,
„Albit și alb, bătrân de-atâta lună”.

Bătrân ceasornicar, adus de spate,
Ce vrei să mai repari cu mâna ta,
Când, nici o oră bună nu mai bate
Şi secundarul cade pe podea?

Prea târziu te-am întâlnit în viață
Ca să pot să stau de veghe până-n zori,
Brațele pe sânii tăi mi-ngheață
Ars prea mult ca să nu mă omori.

E o poveste prin aceste locuri,
în care apa are iarăşi rang
şi oamenii se-adună pe la focuri
şi clopote se mai aud, bing-bang.