Aproape am ajuns să ne mândrim
Că, mai rapid, în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Maica bătrână de Adrian Păunescu
E-același sentiment de altădată
Că apa din găleata dumneaei
Îmi dă puteri să trec prin anii grei
Ce dincolo de ceas mi se arată.
Mâini pedepsitoare de Adrian Păunescu
De câte ori îmi amintesc, rebelo,
Că îmi provoci de bună voie rău,
Mă înnegresc la faţă ca Othello
Şi mâinile pornesc spre gâtul tău.
Mâinile de Adrian Păunescu
Când inspirată este, vă simt pe fiecare
Şi viscolul prin mine vă scrie o scrisoare.
O bufniţă e cerul, c-un ochi aproape sferic,
Din clopotele lumii se scurge întuneric,
Maluri de Prut de Adrian Păunescu
Curge Prutul între noi şi plânge
Că ni-i greu şi lui la fel îi greu,
La un val de apă, trei de sânge,
Bietul Prut, uitat de Dumnezeu.
Mama de pământ de Adrian Păunescu
Mamă, te-a cuprins un fel de teamă Că-ți sunt toți copiii călători, Dar e bine, recunoaște, mamă, Dulce mamă, n-ai de ce să mori.
Mai singură, mai cu mine de Adrian Păunescu
Cu cât sunt ei mai lacomi şi mai răi
Şi mai potrivnici, mai fără ruşine,
Cu-atât îmi e mai drag de ochii tăi,
Cu-atât mai mult mă-ndrăgostesc de tine.
Mă simt atât de singur de Adrian Păunescu
Mă simt atât de singur pe lume că mi-e frig.
La colțurile casei e vânt, și este ploaie,
Ce nici nu pot a crede îmi pare că așa e
Mă-nec în somn de Adrian Păunescu
Mă-nec în somn, te caut lângă mine,
nu te găsesc şi te-aş reinventa.
Unde te afli tu, pierduta mea,
unde te afli şi ce lanţ te ţine?
Măcar într-o aceeaşi curte de Adrian Păunescu
Cei doi îndrăgostiţi sunt separaţi, Deşi distanţele-ntre ei sunt scurte, Dar au un avantaj, faţă de noi, Măcar se află în aceeaşi curte.