Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconştientul, cui îl las?
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Mi-e somn, pe viață și pe moarte de Adrian Păunescu
Mi-e somn adânc şi obosit sunt foarte,
Nu mă mai recunosc în tot ce fac,
Vreau somnoterapie de un veac
Într-un gheţar de lacrimi, de departe.
Mi-e frig de frigul… de Adrian Păunescu
Mi-e frig de frigul omului pe care,
Îndată ce în glorie s-a frânt,
Familia l-a dus la-nmormântare
Și l-a lasat acolo, în pământ.
Mere și rouă de Adrian Păunescu
Carnea ta miroase-a mere, gura ta miroase-a mere,
Două clopote de mere și de rouă vor să bată
Unde stau acuma sânii luminați de-o rea plăcere.
Melcul de Adrian Păunescu
De curând,
m-am întâlnit cu melcul,
care a plecat în aceeași direcție cu mine
acum 20 de ani.
El n-are nevroză.
Mamă țară de Adrian Păunescu
Cu lacrimi ți-aş scrie, bătrâna mea ţară,
Un cântec făcut dintr-un lut absolut,
Copiii să-ţi crească, duşmanii să-ţi piară,
Să fii viitor, şi prezent, şi trecut.
Marea medie de Adrian Păunescu
Şi simt în jurul meu un chip de cleşte
Din care nu mi-e-ngăduit să ies,
Ei mă opresc din ce în ce mai des
Şi vor să mă înveţe româneşte.
Marele exces de Adrian Păunescu
Marele exces
al firii noastre
este însăși
firea noastră.
Marele surdomut de Adrian Păunescu
Mi-e dor de tine şi sunt trist
Şi-ascult când Rush, când Judas Priest
Tu, cea mai dulce-ntre femei,
Ce pot să-mi spună astăzi ei?
Melci între noi de Adrian Păunescu
Mă mai încearcă noaptea la fereastră
Și vântul se răzbună pe zăvor,
Aici vom îngropa iubirea noastră
La rând și ea cu toți acei ce mor.