Sus în deal la mănăstire, Plânge sora-ntr-o grădină ,Plânge noaptea şi suspină Dup-a lumii fericire:
pentru copii
Literatura pentru copii în limba română este bogată și diversă, cuprinzând povești, basme, poezii și romane adresate diferitelor categorii de vârstă. Această literatură are o tradiție îndelungată în România și a fost influențată de numeroasele culturi care au coexistat pe teritoriul țării, precum și de literaturile străine traduse în limba română.
Printre cele mai cunoscute opere în limba română se numără basmele lui Ion Creangă, care au fost transmise din generație în generație, devenind povești clasice pentru copii. De asemenea, poeții Mihai Eminescu, George Coșbuc sau Grigore Vieru au scris poezii pentru copii, care au rămas în memoria colectivă.
În ultimii ani, aceasta a devenit din ce în ce mai bogată și mai diversă. În prezent, există o mulțime de autori români care scriu pentru copii, abordând subiecte precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
În plus, mulți autori străini sunt traduși în limba română și aduși la cunoștința publicului larg. Printre cei mai apreciați autori străini se numără Antoine de Saint-Exupéry, J.K. Rowling, Roald Dahl sau Michael Ende.
Literatura în limba română are un rol important în educația copiilor și în formarea lor ca indivizi. Această literatură îi învață pe copii valorile precum prietenia, curajul și respectul față de ceilalți și îi ajută să își dezvolte imaginația și creativitatea.
În concluzie, literatura pentru copii în limba română este o parte importantă a culturii române și a tradiției literare a țării. Ea cuprinde o varietate de genuri literare și abordează subiecte importante pentru dezvoltarea copiilor, precum prietenia, aventura, magia sau problemele sociale și familiale.
Cine nu-l cunoaște? de Otilia Cazimir
Chel ca-n palmă, bosumflat, Zi şi noapte stă culcat. S-ar scula şi el, vezi bine,
Puica bălăioară de Vasile Alecsandri
Frunză verde sălcioară, Puiculiţă bălăioară, Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amândoi suntem de-o seamă,
Un basm de George Coşbuc
„Va veni să vă cuprindă
Un flăcău cu negre plete
Şi frumos cum nimeni nu-i;
Voi fugiţi să nu vă prindă!
Uşa s-o încuiaţi la tindă,
Că, de vă sărută, fete,
Veţi muri de dragul lui!”
Oprişanul de Vasile Alecsandri
Colo-n ţara muntenească, Ţară dulce, românească, Ca şi cea moldovenească, În oraş, la Bucureşti
Sergentul de Vasile Alecsandri
Pe drumul de costişe ce duce la Vaslui Venea un om, cu jale zicând în gândul lui:„
Cumătra vulpe de Otilia Cazimir
Ţipă gâştele şi zboară ,Zboară penele-n poiană…– Ce-o fi asta, surioară?– Ia, o vulpe năzdrăvană;
Spune, mândro de Vasile Alecsandri
Spune, mândro, mergi, nu mergi Din două una să-ţi alegi Spune, mândro vrei, nu vrei Că colea mă roagă trei.
Tulnic şi Lioara de George Coşbuc
De când e lumea lume şi rostul vorbei rost,
Domn bun, cum a fost Stâlpeş, nici nu-i şi nici n-a fost
Şi, de-ar trăi pământul oricât să mai trăiască,
Alt domn aşa ca dânsul nu cred să se mai nască.
Era-mpărat puternic şi mare nume-avea,
O ţară, cât o lume, toiagu-i stăpânea,
Şi oşti avea din plinul, şi-a gurii sale graiuri,
Treceau poruncitoare pe zece mii de plaiuri,
Căci mejdele lui Stâlpeş băteau hotar rotund:
Vidra de Vasile Alecsandri
Frunză verde peliniţă, Pe cel deal, pe cea colniţă, Plimbă-mi-se-o cătăniţă Cu doi bani în punguliţă,



