Piţigoi, Măi piţigoi, Ce tot cauţi pe la noi? Prin salcâmi, prin lilieci, Prin tufişurile reci,
Tag
Arăt: 31 - 40 din 51 REZULTATE
Otilia Cazimir
Otilia Cazimir (1894-1967) a fost o importantă scriitoare și publicistă română din secolul al XX-lea. Ea s-a născut la București și și-a petrecut mare parte a vieții sale în capitala românească, fiind activă în viața culturală și literară a vremii sale.
Opera lui Cazimir cuprinde poezie, proză și publicistică. Ea a abordat subiecte precum iubirea, natura, viața cotidiană și problemele sociale și politice ale vremii sale. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără volumul de poezii „Flori de mucigai”, care a devenit un clasic al literaturii române, și romanul „În sat la noi”, care reflectă viața satului românesc.
Otilia Cazimir a fost și o publicistă activă, scriind pentru diverse publicații literare și politice. Ea a susținut cauze precum drepturile femeilor și ale copiilor, promovând egalitatea de gen și dreptul la educație. Ea a fost, de asemenea, un critic acerb al regimului politic și a pledat pentru libertatea presei și a opiniei publice.
Cazimir a fost, de asemenea, un mentor și o sursă de inspirație pentru numeroși scriitori și poeți români, fiind activă în comunitatea literară și culturală din București. Ea a fost o persoană puternică și independentă, luptând pentru valorile și drepturile în care credea.
În concluzie, Otilia Cazimir a fost o importantă scriitoare și publicistă română din secolul al XX-lea, cunoscută pentru poezia sa, proza și publicistică. Ea a abordat subiecte variate și a susținut cauze sociale și politice, precum drepturile femeilor și ale copiilor și libertatea presei și a opiniei publice. Cazimir a fost o sursă de inspirație pentru numeroși scriitori și poeți români și a luptat pentru valorile și drepturile în care credea.
Cine nu-l cunoaște? de Otilia Cazimir
Chel ca-n palmă, bosumflat, Zi şi noapte stă culcat. S-ar scula şi el, vezi bine,
Cumătra vulpe de Otilia Cazimir
Ţipă gâştele şi zboară ,Zboară penele-n poiană…– Ce-o fi asta, surioară?– Ia, o vulpe năzdrăvană;
Din fugă de Otilia Cazimir
Se scaldă soarele în iaz…Un măr sucit de bătrâneţeAruncă-n tren cu mere pădureţe,
Din sămânţă de arţar de Otilia Cazimir
Din sămânţă de arţar (Ştii c-avea drept aripioare Solzi subţiri de chihlimbar?)
Fetiţa alintată de Otilia Cazimir
– Mamă, coase-mi paltonaşul!– Mamă, mi s-a rupt rochiţa – Prinde-mi, mamă, guleraşul S-alinta mereu fetiţa.
Floare la ureche de Otilia Cazimir
Proaspătă şi sperioasă, Rază nouă-mi intră-n casă. Întârzie cu mirare Peste prag, peste covoare,
Baba Dochia de Otilia Cazimir
Toată noaptea au lătrat Câinii de la jitărie, De gândeai că-i lupu-n sat. Ce să fie? Ce să fie?
Gospodina de Otilia Cazimir
duce-n spate Un grăunte jumătate. – Încotro fugi, surioară? – Ia, mă duc şi eu la moară!
Cine-i oare? de Otilia Cazimir
Merge, merge – greu ajunge! Are coarne – dar nu-mpunge. E ghebos Şi fricos, Iar când iese la plimbare,