Moş-Crăciun, toţi îmi spun Că eşti darnic şi eşti bun. Eu îţi scriu de mai-nainte Că-s un bieţel cuminte,
Otilia Cazimir
Otilia Cazimir (1894-1967) a fost o importantă scriitoare și publicistă română din secolul al XX-lea. Ea s-a născut la București și și-a petrecut mare parte a vieții sale în capitala românească, fiind activă în viața culturală și literară a vremii sale.
Opera lui Cazimir cuprinde poezie, proză și publicistică. Ea a abordat subiecte precum iubirea, natura, viața cotidiană și problemele sociale și politice ale vremii sale. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără volumul de poezii „Flori de mucigai”, care a devenit un clasic al literaturii române, și romanul „În sat la noi”, care reflectă viața satului românesc.
Otilia Cazimir a fost și o publicistă activă, scriind pentru diverse publicații literare și politice. Ea a susținut cauze precum drepturile femeilor și ale copiilor, promovând egalitatea de gen și dreptul la educație. Ea a fost, de asemenea, un critic acerb al regimului politic și a pledat pentru libertatea presei și a opiniei publice.
Cazimir a fost, de asemenea, un mentor și o sursă de inspirație pentru numeroși scriitori și poeți români, fiind activă în comunitatea literară și culturală din București. Ea a fost o persoană puternică și independentă, luptând pentru valorile și drepturile în care credea.
În concluzie, Otilia Cazimir a fost o importantă scriitoare și publicistă română din secolul al XX-lea, cunoscută pentru poezia sa, proza și publicistică. Ea a abordat subiecte variate și a susținut cauze sociale și politice, precum drepturile femeilor și ale copiilor și libertatea presei și a opiniei publice. Cazimir a fost o sursă de inspirație pentru numeroși scriitori și poeți români și a luptat pentru valorile și drepturile în care credea.
Se topeşte bruma-n soare de Otilia Cazimir
Se topeşte bruma-n soare… Prin grădini, Pe lilieci, Stau ciorchini
Sub iarba câmpului de Otilia Cazimir
Am pus să moară-n umbră, într-o carte Pe care-o ştiu cuvânt după cuvânt, Petale vii şi tinere de flori
Ţânţarul şi avionul de Otilia Cazimir
Sub o frunză de arţar, Stă la umbră un ţânţar, Sus, un avion subţire Zbârnâie ca un bondar.
Ţara mea de Otilia Cazimir
Frumoasă mi-e ţara străveche, Întinsă pe munţi şi pe văi, Cu fete cu flori la ureche, Cu mândri şi ageri flăcăi!
Trei răţuşte de Otilia Cazimir
Trei răţuşte joacă-n iarbă :– Baba-oarbă! Baba-oarbă! Zice raţa cea bătrână: – Staţi colea, mai la-ndemână,
Un cămin de păsărele de Otilia Cazimir
În pădure, la cămin ,Zarvă mare în pridvor. Unii pleacă, alţii vin De la treburile lor.
Un mieluţ cu zurgălău de Otilia Cazimir
Uite-un miel cu zurgălău: Acesta e mieluţul tău…Stă – stângaci şi mititel, Cu privirile prostuţe,
Unde-s ochelarii? de Otilia Cazimir
Bunicuţa-i supărată, Că de-un ceas întreg tot cată: Cată-ncolo, cată-ncoace, Ochelarii nu-s şi pace!
Vara de Otilia Cazimir
Apune soarele-n văpăi Şi înserarea, ca un val, Pe subt răchiţile din deal Se lasă-n linişte pe văi.