Povestim și cântăm de-acel conte cu drag
Ce-odat locuit-a castelul,
Azi când un nepot al fericelui moșneag
Îl face pe însurățelul.
Tag
Arăt: 61 - 70 din 438 REZULTATE
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (1850-1889) este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind recunoscut pentru lirismul său profund, simbolismul și estetica sa înaltă. El s-a născut la Botoșani și și-a petrecut mare parte a vieții sale la Iași și București.
Opera literară a lui Eminescu cuprinde poezie, proză și publicistică. În poezia sa, el a abordat teme precum iubirea, natura, religia și istoria, utilizând imagini puternice, simboluri și metafore. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Luceafărul„, „Mai am un singur dor”, „Doina” sau „Scrisoarea III„, „Somnoroase pasarele„. Eminescu este apreciat pentru lirismul său profund, sensibilitatea și capacitatea de a evoca imagini și sentimente puternice.
În proza sa, Eminescu a creat povești și nuvele care reflectau viața și obiceiurile poporului român. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Sărmanul Dionis„, „Geniu pustiu”, „Cezara” sau „La capătul lumii”. În publicistică, Eminescu a abordat subiecte precum politică, istorie și cultură, scriind articole pentru diverse publicații.
Eminescu a fost un critic acerb al regimului politic și al elitei culturale și politice a vremii sale. El a susținut cauza națională a românilor și a pledat pentru o cultură românească autentică, bazată pe tradiții și valori naționale.
Opera lui Mihai Eminescu a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii române. El a creat un stil literar unic, care a influențat generații întregi de scriitori români și a rămas o sursă de inspirație pentru literatura română contemporană. Eminescu este considerat un simbol al culturii și valorilor naționale românești, fiind unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii universale.
În concluzie, Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, cunoscut pentru lirismul său profund, simbolismul și estetica sa înaltă. Opera sa literară, care cuprinde poezie, proză și publicistică, reflectă tradițiile și valorile culturii române și abordează teme precum iubirea, natura, religia și istoria. Eminescu a influențat dezvoltarea literaturii și culturii române și a rămas un simbol important al culturii și valorilor naționale românești.
Învia-v-or voievozii de Mihai Eminescu
Mândri voevozi ce-nvie din a cronicelor bracuri,
Fac să tremure cetatea nedreptăților de veacuri;
Crainici resbunării suntem, ce nu poate să-ntârzie,
Prooroci mărirei dalbe a zilelor, ce vor să vie.
Prin a ramurilor mreajă… de Mihai Eminescu
Prin a ramurilor mreajă
Sună cântec ca de vrajă
Și mângâie în urechi,
De sub teiul nalt și vechi..
Câte nopți eu cugetat-am de Mihai Eminescu
Câte nopți eu cugetat-am pân’ se-nvăluie gândirea,
Pân’ ce visele-i gigantici se uscau în nălucire,
Adormeam și de-asupra-mi stelele îmblau cuminți,
Luna strălucea prin crenge ca o pavăză de aur
Cine eşti? de Mihai Eminescu
Nici luna plutitoare, nici stelele din ceri
N-or să pătrundă-n umbra trecutelor dureri,
N-or să pătrunz-amarul pierdutei tinereţi,
Chiar de-aş avea de-acuma ş-o sută de vieţi,
Lumineze stelele de Mihai Eminescu
Lumineze stelele,
Plângă râurile,
Nori-n cer călătorească,
Neamurile-mbătrânească
Basmul lui Arghir de Mihai Eminescu
Frunză verde fag,
Dorule sărac,
Lăutar pribeag
Vin’, de-mi zi cu drag.
Cezara VI de Mihai Eminescu
Sunt oameni pe care spiritele de observaţie şi femeile îi descoasă dintr-o singură apucătură — oameni cu puţin spirit, dar de-un caracter tare, expres, consecvent. Astfel era Castelmare. Dacă o femeie l-ar fi auzit trăgând clopoţelul, ar fi ştiut îndată cu ce faţă să-l primească; dacă un actor bun i-ar fi auzit paşii severi, apăsaţi şi de-o aspră regularitate răsunând prin galeriile şi coridoarele palatului Bianchi, ar fi ştiut prin o
O, Saturn de Mihai Eminescu
Tu ce stând cumpăna vremii îi măsuri,
Tu ce măsuri curgerea lumii în haos
După câte ori se ivește umbra,
Soră luminii.
Când… de Mihai Eminescu
Când luna prin nouri pe lume veghează,
Când fiece undă se-mbracă c-o rază,
Când cântă al somnului ginii nătângi