Prin negre crengi de brad
Se strecură luna […]
Din codri-mi răsună
Un dulce glas de corn
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu (1850-1889) este considerat cel mai important poet al literaturii române, fiind recunoscut pentru lirismul său profund, simbolismul și estetica sa înaltă. El s-a născut la Botoșani și și-a petrecut mare parte a vieții sale la Iași și București.
Opera literară a lui Eminescu cuprinde poezie, proză și publicistică. În poezia sa, el a abordat teme precum iubirea, natura, religia și istoria, utilizând imagini puternice, simboluri și metafore. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Luceafărul„, „Mai am un singur dor”, „Doina” sau „Scrisoarea III„, „Somnoroase pasarele„. Eminescu este apreciat pentru lirismul său profund, sensibilitatea și capacitatea de a evoca imagini și sentimente puternice.
În proza sa, Eminescu a creat povești și nuvele care reflectau viața și obiceiurile poporului român. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără „Sărmanul Dionis„, „Geniu pustiu”, „Cezara” sau „La capătul lumii”. În publicistică, Eminescu a abordat subiecte precum politică, istorie și cultură, scriind articole pentru diverse publicații.
Eminescu a fost un critic acerb al regimului politic și al elitei culturale și politice a vremii sale. El a susținut cauza națională a românilor și a pledat pentru o cultură românească autentică, bazată pe tradiții și valori naționale.
Opera lui Mihai Eminescu a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii române. El a creat un stil literar unic, care a influențat generații întregi de scriitori români și a rămas o sursă de inspirație pentru literatura română contemporană. Eminescu este considerat un simbol al culturii și valorilor naționale românești, fiind unul dintre cei mai reprezentativi scriitori ai literaturii universale.
În concluzie, Mihai Eminescu este considerat cel mai important poet al literaturii române, cunoscut pentru lirismul său profund, simbolismul și estetica sa înaltă. Opera sa literară, care cuprinde poezie, proză și publicistică, reflectă tradițiile și valorile culturii române și abordează teme precum iubirea, natura, religia și istoria. Eminescu a influențat dezvoltarea literaturii și culturii române și a rămas un simbol important al culturii și valorilor naționale românești.
Cezara I de Mihai Eminescu
Era-ntr-o dimineaţă de vară. Marea şi-ntindea nesfârşita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopţii, stâncile negre de rouă abureau şi se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăţi de nisip şi piatră.
Sunetul păcii de Mihai Eminescu
Acest sunet mă face,
Cu aiurirea lui [ce] sara împle,
Să mă trezesc în solitara-mi pace,
Să mă văd singur, peste oameni, pus.
Cezara VII de Mihai Eminescu
Ieronim se-ntinsese pe patu-i şi dedese-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând parecă din suprafaţa lui un drum moale şi luminos, când auzi bătând încet în uşă. El se sculă şi deschise. Era pictorul.
Stele izvorăsc pe ceruri de Mihai Eminescu
Stele izvorăsc pe ceruri, întuneric crește-n vale
Peste râuri, peste codri, peste munți cu sure șale,
Noapte clară e pe ceruri, noapte neagră în adânc.
Cezara III de Mihai Eminescu
Onufrei şi Ieronim, trecând pe strade, nu vedeau că erau urmăriţi de-un om. Era pictorul. Ieronim avea să caute la poştă, unde şi află, o scrisoare de la un unchi al lui, un bătrân sihastru. Iată ce scria:
Iubite în Cristos nepoate.
Visul unei flori de Mihai Eminescu
Când în lunca-ngălbenită
Filomela cântă-n dor,
Viorica vestejită
Doarme-n valea fără flori.
Cezara IV de Mihai Eminescu
Pe când Ieronim ieşea cu Onufrei dintr-o veche zidire, îi văzu Francesco şi intră în vorbă cu cel dintâi, ca să-i steie model pentr-un tablou al său. Acesta, văzând că n-avea ce găsi de împotrivit bătrânului maestro, se-nvoi şi plecară tustrei spre locuinţa lui. În drum, părintele Onufrei, dând ca din întâmplare de mâna pictorului, care conţinea vro câteva piese de aur, crezu că ce-i găsit îi bun găsit şi, strângând cu multă
Stam în fereasta susă de Mihai Eminescu
Stam în fereasta susă
Și izvoreau în taină,
Cu-a lor de aur haină,
A nopții stele mari.
Cezara V de Mihai Eminescu
Iartă dac-o femeie îţi spune că te iubeşte. O femeie frumoasă şi tânără, căci ştiu că sunt frumoasă. Dar ştiu eu… tu eşti atât de mândru, ştii a privi atât de rece…Ah! cum aş topi gheaţa ochilor tăi cu gura mea -iubite! De ce să mai îmbrac amorul cu vălul ruşinii… când te iubesc, când aş primi să fiu servitoarea ta, numai să mă suferi într-un colţ al casei în care vei locui tu, să suferi ca să sărut perina pe care va dormi