Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.
Dar colinda din colinde,
Literatura română este una dintre cele mai vechi și mai bogate literaturi ale Europei de Est. Ea cuprinde o varietate de genuri literare, cum ar fi poezia, proza, teatrul, publicistica sau literatura științifică.
Istoria literaturii române începe în Evul Mediu, odată cu apariția primelor cronici și poezii scrise în limba română. O etapă importantă în dezvoltarea literaturii române este Renașterea culturală a secolului al XIX-lea, când au apărut scriitori precum Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau George Coșbuc. Această perioadă a fost marcată de o intensă activitate literară și o preocupare pentru valorile naționale.
În secolul al XX-lea, literatura română s-a dezvoltat și a devenit mai diversificată, reflectând schimbările sociale, politice și culturale din România. Perioada interbelică a adus o efervescență culturală fără precedent, iar scriitorii precum Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Lucian Blaga sau Mircea Eliade au creat opere semnificative în diverse genuri literare.
În perioada comunistă, literatura română a fost supusă unor restricții severe, iar mulți scriitori au fost cenzurați sau persecutați pentru opiniile lor politice. Cu toate acestea, literatura română a continuat să se dezvolte, iar în anii ’80 și ’90 au apărut scriitori precum Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana sau Norman Manea, care au abordat subiecte sensibile și au riscat să sfideze regimul comunist.
În prezent, literatura română este una dintre cele mai vibrante și dinamice din Europa de Est. Ea reflectă diversitatea culturală și lingvistică a României și a minorităților sale etnice, precum și preocupările sociale, politice și culturale ale societății române contemporane. Scriitorii contemporani precum Herta Müller, Mircea Cărtărescu, Florin Lăzărescu sau Filip Florian sunt cunoscuți în întreaga lume pentru operele lor semnificative și pentru capacitatea lor de a aborda subiecte actuale într-un mod creativ și provocator.
În concluzie, literatura română este una dintre cele mai importante și mai bogate literaturi din Europa de Est, cu o istorie lungă și o varietate de genuri literare. Ea reflectă tradițiile și valorile culturii române, precum și schimbările sociale, politice și culturale din istoria recentă a României. Literatura română continuă să se dezvolte și să influențeze cultura și societatea română, precum și să inspire și să influențeze scriitori din întreaga lume.
Mai e vreme de colinde,
Se mai poate, se mai poate,
Dacă sufletul rămâne
Cel mai mare dintre toate.
Dar colinda din colinde,
Dulce, galbenă lumină
Cum şi eu bălaie-eram,
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam…
Aş muşca-o, dar mă doare,
Tot ceea ce nu este zadarnic
e condamnat să devină plicticos.
Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.
Daca padurea ne condamna
Sunt condamnat la viață fără tine
Și vremea pentru gânduri e destulă,
Când va veni călăul în celulă
Mă voi narcotiza că-i încă bine.
Poemul acesta îl scriu într-o noapte,
Puțin după ziua de treizeci de ani,
E-un scrâșnet, un plânset, un geamăt de șoapte,
Căci e pentru voi, fii curați de tărani!
Mi-a fost așa de dor de must de struguri,
de-un must făcut încet de tatăl meu
la ora când tomnaticele pluguri
prin brazde ară hurducând din greu.
Aș lua un corn, un corn tăcut,
Și m-aș sui pe-un vârf de munte,
Să vreau să cânt, să-l pun să cânte
Durerea că te-am cunoscut.
Eu cred
că un om liber
e mai puternic
decât un om înarmat.
Aşa îi ştiu de când eram copil,
În podul casei gângurind întruna,
Mâncând din palma omului umil
Și anunţând, prin picoteală, luna.