Aseara când ne desparteam, aseara,
Tot mai era un pic de primavara,
Si-acum arunca ochii pe fereastra,
A viscolit pe despartirea noastra.
literatura
Literatura română este una dintre cele mai vechi și mai bogate literaturi ale Europei de Est. Ea cuprinde o varietate de genuri literare, cum ar fi poezia, proza, teatrul, publicistica sau literatura științifică.
Istoria literaturii române începe în Evul Mediu, odată cu apariția primelor cronici și poezii scrise în limba română. O etapă importantă în dezvoltarea literaturii române este Renașterea culturală a secolului al XIX-lea, când au apărut scriitori precum Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau George Coșbuc. Această perioadă a fost marcată de o intensă activitate literară și o preocupare pentru valorile naționale.
În secolul al XX-lea, literatura română s-a dezvoltat și a devenit mai diversificată, reflectând schimbările sociale, politice și culturale din România. Perioada interbelică a adus o efervescență culturală fără precedent, iar scriitorii precum Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Lucian Blaga sau Mircea Eliade au creat opere semnificative în diverse genuri literare.
În perioada comunistă, literatura română a fost supusă unor restricții severe, iar mulți scriitori au fost cenzurați sau persecutați pentru opiniile lor politice. Cu toate acestea, literatura română a continuat să se dezvolte, iar în anii ’80 și ’90 au apărut scriitori precum Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana sau Norman Manea, care au abordat subiecte sensibile și au riscat să sfideze regimul comunist.
În prezent, literatura română este una dintre cele mai vibrante și dinamice din Europa de Est. Ea reflectă diversitatea culturală și lingvistică a României și a minorităților sale etnice, precum și preocupările sociale, politice și culturale ale societății române contemporane. Scriitorii contemporani precum Herta Müller, Mircea Cărtărescu, Florin Lăzărescu sau Filip Florian sunt cunoscuți în întreaga lume pentru operele lor semnificative și pentru capacitatea lor de a aborda subiecte actuale într-un mod creativ și provocator.
În concluzie, literatura română este una dintre cele mai importante și mai bogate literaturi din Europa de Est, cu o istorie lungă și o varietate de genuri literare. Ea reflectă tradițiile și valorile culturii române, precum și schimbările sociale, politice și culturale din istoria recentă a României. Literatura română continuă să se dezvolte și să influențeze cultura și societatea română, precum și să inspire și să influențeze scriitori din întreaga lume.
Ninge-a România Mare de Adrian Păunescu
Ninge-a rugăciune și-a înduplecare,
Ninge ca un credit cu dobândă mare,
Ninge ca din rană și ca din seringă,
Din coșmarul lumii a-nceput să ningă.
Niciodată de Adrian Păunescu
Un cântec nu-i nimic în lumea asta
Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci
Cînd el cu o iluzie nu umple
Ghiozdanele copiilor săraci.
Nici o carte de Adrian Păunescu
De cand ai plecat departe,
Ma gandesc sa scriu o carte,
Dar de-aici si pan` la tine
Nu se merge, nu se vine.
Nicăieri, de pretutindeni de Adrian Păunescu
Nesomn barbar, în plină remuşcare,
mă simt cumplit de singur şi bătrân,
din toată viaţa mea de strigăt straşnic
un fel de vocalize mai îngân.
Nevoia de ambele mâini de Adrian Păunescu
A țipat în somn cocoşul,
Vrând găina să-şi dezmierde,
Cade Împăratul Roşu,
Vine Împăratul Verde.
Văleleu, ce surdă luptă,
Ce democraţie spână,
Nesomnul meu și insomnia ta… de Adrian Păunescu
Această noapte care mă provoacă,
mai bine m-ar tăia, şi-apoi m-ar bea
aşa cum stau, în propria mea umbră,
căzut ca într-o ceaşcă de cafea…
Nerușinată fericire de Adrian Păunescu
N-aș mai avea ce spune și ce vrea,
Că orice poftă aș nutri, se poate,
Tu să mă ierți de toate, țara mea,
Până mă iartă Dumnezeu de toate.
Neiertător, inoperabil gând de Adrian Păunescu
Adorm târziu și mă trezesc urlând
Că iarăși gândul mi-a ajuns la tine,
Nu pot gândi mereu același gând,
Supus bolnav aceleiași ruine.
Cezara VII de Mihai Eminescu
Ieronim se-ntinsese pe patu-i şi dedese-ntr-o parte perdeaua de la fereastă spre a se uita cum luna apunea în râu, făcând parecă din suprafaţa lui un drum moale şi luminos, când auzi bătând încet în uşă. El se sculă şi deschise. Era pictorul.


