Ne-am fi iubit, într-adevăr,
până la moarte, de nu s-ar fi inventat
acest drog, acest surogat, scrisul.
Tag
Arăt: 591 - 600 din 3.517 REZULTATE
literatura
Literatura română este una dintre cele mai vechi și mai bogate literaturi ale Europei de Est. Ea cuprinde o varietate de genuri literare, cum ar fi poezia, proza, teatrul, publicistica sau literatura științifică.
Istoria literaturii române începe în Evul Mediu, odată cu apariția primelor cronici și poezii scrise în limba română. O etapă importantă în dezvoltarea literaturii române este Renașterea culturală a secolului al XIX-lea, când au apărut scriitori precum Ion Creangă, Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale sau George Coșbuc. Această perioadă a fost marcată de o intensă activitate literară și o preocupare pentru valorile naționale.
În secolul al XX-lea, literatura română s-a dezvoltat și a devenit mai diversificată, reflectând schimbările sociale, politice și culturale din România. Perioada interbelică a adus o efervescență culturală fără precedent, iar scriitorii precum Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Lucian Blaga sau Mircea Eliade au creat opere semnificative în diverse genuri literare.
În perioada comunistă, literatura română a fost supusă unor restricții severe, iar mulți scriitori au fost cenzurați sau persecutați pentru opiniile lor politice. Cu toate acestea, literatura română a continuat să se dezvolte, iar în anii ’80 și ’90 au apărut scriitori precum Mircea Cărtărescu, Mircea Dinescu, Ana Blandiana sau Norman Manea, care au abordat subiecte sensibile și au riscat să sfideze regimul comunist.
În prezent, literatura română este una dintre cele mai vibrante și dinamice din Europa de Est. Ea reflectă diversitatea culturală și lingvistică a României și a minorităților sale etnice, precum și preocupările sociale, politice și culturale ale societății române contemporane. Scriitorii contemporani precum Herta Müller, Mircea Cărtărescu, Florin Lăzărescu sau Filip Florian sunt cunoscuți în întreaga lume pentru operele lor semnificative și pentru capacitatea lor de a aborda subiecte actuale într-un mod creativ și provocator.
În concluzie, literatura română este una dintre cele mai importante și mai bogate literaturi din Europa de Est, cu o istorie lungă și o varietate de genuri literare. Ea reflectă tradițiile și valorile culturii române, precum și schimbările sociale, politice și culturale din istoria recentă a României. Literatura română continuă să se dezvolte și să influențeze cultura și societatea română, precum și să inspire și să influențeze scriitori din întreaga lume.
Obişnuindu-ne departe de Adrian Păunescu
Am început să mă obişnuiesc,
Încet-încet, cu gândul că eşti moartă,
Considerându-te, în mod firesc,
Un fel de capodoperă de artă.
Oameni singuri de Adrian Păunescu
Pentru oamenii cei singuri pe pământ e cel mai greu,
El- mai singur decât tine și tot singuri ea și eu.
Oameni singuri, oameni singuri, dați-mi voie să vă strig
Oameni de zăpadă de Adrian Păunescu
Ninge fără milă cu vinovăţie
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie
Se fărâmiţează ultimul salut.
O veste de Adrian Păunescu
Telefonul plange, parc-ar vrea sa-mi spuna
Ca sarmana Tanti a patit ceva,
C-a venit pe lume ca o veste buna
Si-a plecat din lume ca o veste rea.
O țară cât adâncul unei linguri de Adrian Păunescu
Atunci când sună cineva la poartă,
Atunci când sunt confuz şi-mi este greu,
Atunci când perceptorii nu mă iartă,
Îmi amintesc de tine, tatăl meu.
Nuntă și parastas de Adrian Păunescu
Vremea-n calendare se încruntă,
Nici o clipă nu ne-a mai rămas,
Te-am chemat la propria ta nuntă
Și-ai ajuns la propriul parastas.
Nunta lucrurilor de Adrian Păunescu
Alături, un palton și o jachetă
Ca-ntr-o idilă mînecile-și strîng,
Se caută, pe urmă se regretă,
Cu lacrimi tragice de nasturi plîng.
Nunta echinocțiului de Adrian Păunescu
Ființa mea de iarnă e sătulă,
Mă desprimăvărez câte puțin,
Simt mugurii trecându-mi prin căciulă
Și nu știu ce-i cu ei: se duc, ori vin.
Nunta de Adrian Păunescu
Noptoasă doamnă a tristeţii mele,
Vin apele plîngînd spre ochii tăi,
O remuşcare urcă în călăi
Şi pietrele cad singure din ele.