La moartea Leului, jivinele
S-au adunat cu liota întreagă
Şi nici nu încetaseră suspinele
C-au şi purces alt rege să-şi aleagă.
Jean de la Fontain
Jean de La Fontaine (1621-1695) a fost un scriitor francez renumit pentru fabulele sale, care au devenit opere clasice ale literaturii universale. El s-a născut la Château-Thierry și a urmat studii de drept la Universitatea din Orléans, dar și-a petrecut mare parte a vieții sale la Paris.
Opera literară a lui La Fontaine este alcătuită în principal din fabule, o formă literară scurtă care prezintă o morală prin intermediul unor personaje antropomorfe, de obicei animale. Printre cele mai cunoscute fabule ale sale se numără „Leul și șoarecele”, „Câinele și lupul”, „Broasca și boule” sau „Vulpea și strugurii”. Fabulele sale sunt apreciate pentru umorul subtil, ironia și abilitatea de a prezenta o morală universală prin intermediul unor personaje antropomorfe.
În afară de fabule, La Fontaine a scris și alte genuri literare, cum ar fi poezia, proza și teatrul. În poezia sa, el a abordat teme precum iubirea, natura și filozofia, utilizând un limbaj simplu și expresiv. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Le lièvre et la tortue”, „La cigale et la fourmi” sau „Le chat, la belette et le petit lapin”.
În teatrul său, La Fontaine a creat piese comice și satirice, care satirizau elitele culturale și politice ale vremii sale. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără „Le Florentin” sau „L’Avare puni”.
Opera lui Jean de La Fontaine a avut un impact important în dezvoltarea literaturii franceze și universale. El a creat un stil literar unic prin intermediul fabulelor sale, care au devenit parte a culturii populare franceze. La Fontaine a influențat generații întregi de scriitori, inclusiv pe Charles Baudelaire, Victor Hugo și Guy de Maupassant.
În concluzie, Jean de La Fontaine este unul dintre cei mai importanți scriitori francezi din secolul al XVII-lea. Opera sa literară, care cuprinde fabule, poezie, proză și teatru, este o reflecție a tradițiilor și valorilor culturii franceze, satirizând elitele culturale și politice ale vremii sale și abordând teme precum iubirea, natura și filozofia. La Fontaine a influențat dezvoltarea literaturii franceze și universale și a rămas un simbol important al culturii populare franceze.
Maimuțoiul și Motanul de La Fontaine
În casa unui om din vremea veche,
Trăia o-mpieliţată de pereche:
Un maimuţoi pocitul Maimuţilă
Măgarul purtător de moaște de La Fontaine
Ducând pe drum, odată, o raclă cu relicve,
Măgarul îşi umfla cu fală nările,
Crezând cu biata minte a ţanţoşei lui tigve
Că pentru el sunt toate: şi smirna şi cântările.
Măgarul galeş de La Fontaine
Ca să se facă mai iubit,
Măgarul pe stăpân l-a măgulit.
„Ce-i asta? se întreabă el,
Că javra aia de căţel
Măgarul cu bureți de mare și cel cu sare în spinare de La Fontaine
Mai ţanţoş ca-mpăraţii romani, un cărăuş
Mâna cu sârg doi măgăruşi,
La drum, spre târg.
Lupul şi Potaia de La Fontaine
Un Lup pe cât de lacom pe-atâta de nătâng,
Croit pe nerozii şi boroboaţe,
S-a întâlnit odată cu o Potaie-n crâng
Şi bucuros se pregătea s-o-nhaţe.
Lupul şi mielul de La Fontaine
Verdictul celui tare e lucru hotărât:
Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare,
Bea dintr-o apă curgătoare.
Lupul și câinele de La Fontaine
Un lup slăbise într-atât,
Că rămăsese piele şi-os,
Căci stâna câinii o păzeau
Cu străşnicie mare.
Lupul și barza de La Fontaine
Poftit odată la un praznic,
Un Lup lihnit, mâncău năpraznic,
S-a lăcomit atât, încât
I s-a înfipt adânc în gât.
Liliacul și cele două nevăstuici de La Fontaine
Un Liliac, zburătăcind ca un năuc,
Era să dea-ntr-o seară de bucluc,
Căci nimeri, pe-o ferestruică,
Într-un culcuş de nevăstuică.