Un ţăran la târg ducând,
De dinapoi c-o prăjină,
De gâşte un cârd,
Nu pot şti din ce pricină,
Făr’ cea mai mică cruţare.
Ivan Krâlov
Ivan Krâlov (1831-1865) este unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori ruși din secolul al XIX-lea. El s-a născut în Moscova și și-a petrecut mare parte a vieții sale în orașul său natal.
Opera literară a lui Ivan Krâlov este influențată de tradiția literaturii ruse și de romantismul european. În poezia sa, el a abordat teme precum iubirea, natura și religia, utilizând simboluri și metafore puternice. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Flori înțepate”, „Ploaie de vară”, „Cântecul vântului” sau „Inima mea”.
În proza sa, Ivan Krâlov s-a concentrat asupra descrierii vieții rurale și a condiției țăranilor, abordând teme precum sărăcia, corupția și discriminarea. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără nuvelele „Fetița de la țară”, „Voronca”, „Moartea unui funcționar” sau „Hodoroaga”.
Ivan Krâlov a fost, de asemenea, un dramaturg talentat, creând piese de teatru cu tematică istorică sau socială. Printre cele mai cunoscute piese ale sale se numără „Voievodul”, „Căsătoria” sau „Hohot de râs și suspine”.
Opera lui Ivan Krâlov a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii ruse. El a fost un pionier al simbolismului în poezia rusă și unul dintre primii scriitori care au abordat tema sărăciei și a condiției țăranilor în literatura rusă. Krâlov a influențat generații întregi de scriitori ruși, inclusiv pe Andrei Belyi, Serghei Esenin și Anna Ahmatova.
În concluzie, Ivan Krâlov este unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori ruși din secolul al XIX-lea. Opera sa literară, care cuprinde poezie, proză și dramaturgie, este o reflecție a tradițiilor și valorilor culturii ruse, abordând teme precum iubirea, natura, religia și condiția țăranilor. Krâlov a influențat dezvoltarea literaturii ruse și a influențat generații întregi de scriitori, rămânând un simbol important al culturii ruse.
Frunzele și rădăcina de Ivan Krâlov
Într-o zi de primăvară, frumoasă şi seninată,
Frunzele verzi a pădurii, umbrind o costişă toată,
Au început cu zefirii într-acest chip să şoptească
Drumeții și câinii de Ivan Krâlov
Doi prieteni sara la un loc mergea,
Şi de-a lor interesuri între ei vorbea,
Şi iată, deodată…
Domnia elefantului de Ivan Krâlov
Acel mare şi puternic,
Măcar cât de bun să fie, nemândru şi răbdător,
Însă fiind făr’ de minte eu nu-l socotesc de vrednic
Ciuma dobitoacelor de Ivan Krâlov
La o grea boală de vite leul au şi hotărât
Ca să adune la sfat fiarele şi dobitoace,
Care, neavând ce face,
Bătrânul ţăran şi moartea de Ivan Krâlov
Un bătrân prea istovit de nevoie şi de trudă,
Iarna, când era frig mare, sau toamna, pe vremea udă,