Text deplin + Rezumat extins + Comentariu literar ‘Povestea lui Harap-Alb’ de Ion Creangă. Perfect pentru elevi.
Tag
Arăt: 21 - 24 din 24 REZULTATE
Ion Creanga
Ion Creangă a fost un scriitor român, cunoscut în special pentru operele sale literare destinate copiilor, dar și pentru satirizarea vieții satului moldovenesc. S-a născut în satul Humulești, județul Neamț, în anul 1837, într-o familie săracă de țărani.
A învățat singur să citească și să scrie, iar ulterior a studiat la școlile din Târgu Neamț și Piatra Neamț. A lucrat ca învățător, dascăl la biserică și cântăreț de biserici, iar mai târziu a devenit gazetar și redactor.
Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române, datorită operei sale remarcabile, care a devenit parte integrantă a culturii naționale. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt „Amintiri din copilărie”, „Povestea poveștilor”, „Punguța cu doi bani”, „Ivan Turbinca”, „Dănilă Prepeleac” și multe altele.
Stilul său de scriere este caracterizat de umorul și satira fină, care a făcut ca operele sale să fie apreciate atât de copii, cât și de adulți. Ion Creangă a murit în anul 1889, lăsând în urmă o moștenire literară valoroasă și o influență puternică asupra literaturii românești.
Ion Creangă a fost, de asemenea, un luptător pasionat pentru drepturile și libertatea țăranilor și un apărător al limbii române. De-a lungul vieții sale, a militat pentru emanciparea țăranilor și a luptat împotriva corupției și a abuzurilor din societatea românească a vremii sale. De asemenea, a încurajat utilizarea limbii române în locul limbii slavone, care era utilizată în mod tradițional în documentele oficiale și în cultură.
În prezent, Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române și este foarte apreciat pentru abilitatea sa de a captura în cuvinte viața satului moldovenesc și umorul său caracteristic. Operele sale sunt încă citite și iubite de publicul de toate vârstele din România și din întreaga lume.
Capra cu trei iezi de Ion Creangă
Era odată o capră care avea trei iezi. Iedul cel mare şi cu cel mijlociu dau prin băţ de obraznici ce erau; iară cel mic era harnic şi cuminte. Vorba ceea: „Sunt cinci degete la o mână şi nu samănă toate unul cu altul”.
Într-o zi, capra cheamă iezii de pe-afară şi le zice:
Acul şi barosul, Ion Creangă
Acul: Moşule, de ce eşti zurbagiu? Te sfădeşti necontenit cu soră-ta nicovala, ţipaţi şi faceţi larmă, de-mi ţiuie urechile. Eu lucrez toată ziua, şi nime nu-mi aude gura.
– Iaca, mă! da de unde-ai ieşit, Pâcală?
– De unde-am ieşit, de unde n-am ieşit, eu îţi spun că nu faci bine ceea ce faci.
– Na! vorba ceea: a ajuns oul mai cu minte decât găina. Măi băiete, trebuie să ştii că din sfădălia noastră ai ieşit; ş-apoi tu ni cauţi pricină?
Fata babei şi fata moşneagului, Ion Creanga
Erau odată un moşneag şi-o babă; şi moşneagul avea o fată, şi baba iar o fată. Fata babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă; dar, pentru că era fata mamei, se alinta cum s-alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului.