La 1857, pe când se ferbea Unirea în Iaşi, boierii moldoveni liberali, ca de-alde Costache Hurmuzachi, M. Kogălniceanu şi alţii, au găsit cu cale să cheme la Adun
Tag
Arăt: 11 - 20 din 24 REZULTATE
Ion Creanga
Ion Creangă a fost un scriitor român, cunoscut în special pentru operele sale literare destinate copiilor, dar și pentru satirizarea vieții satului moldovenesc. S-a născut în satul Humulești, județul Neamț, în anul 1837, într-o familie săracă de țărani.
A învățat singur să citească și să scrie, iar ulterior a studiat la școlile din Târgu Neamț și Piatra Neamț. A lucrat ca învățător, dascăl la biserică și cântăreț de biserici, iar mai târziu a devenit gazetar și redactor.
Este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române, datorită operei sale remarcabile, care a devenit parte integrantă a culturii naționale. Cele mai cunoscute opere ale sale sunt „Amintiri din copilărie”, „Povestea poveștilor”, „Punguța cu doi bani”, „Ivan Turbinca”, „Dănilă Prepeleac” și multe altele.
Stilul său de scriere este caracterizat de umorul și satira fină, care a făcut ca operele sale să fie apreciate atât de copii, cât și de adulți. Ion Creangă a murit în anul 1889, lăsând în urmă o moștenire literară valoroasă și o influență puternică asupra literaturii românești.
Ion Creangă a fost, de asemenea, un luptător pasionat pentru drepturile și libertatea țăranilor și un apărător al limbii române. De-a lungul vieții sale, a militat pentru emanciparea țăranilor și a luptat împotriva corupției și a abuzurilor din societatea românească a vremii sale. De asemenea, a încurajat utilizarea limbii române în locul limbii slavone, care era utilizată în mod tradițional în documentele oficiale și în cultură.
În prezent, Ion Creangă este considerat unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române și este foarte apreciat pentru abilitatea sa de a captura în cuvinte viața satului moldovenesc și umorul său caracteristic. Operele sale sunt încă citite și iubite de publicul de toate vârstele din România și din întreaga lume.
Ivan Turbincă de Ion Creangă
Era odată un rus, pe care îl chema Ivan. Şi rusul acela din copilărie se trezise în oaste. Şi slujind el câteva soroace de-a rândul, acuma era bătrân. Şi mai-marii lui, văzându-l că şi-a făcut datoria de ostaş, l-au slobozit din oaste, cu arme cu tot, să se ducă unde-a vrea, dându-i şi două carboave de cheltuială.
Ion Roată şi Cuza-Vodă de Ion Creangă
Între ţăranii fruntaşi care au luat parte, împreună cu boierii, cu episcopii şi cu mitropolitul ţării la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era şi moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, cum sunt mai toţi ţăranii români de pretutindeni.
Inul şi cămeşa de Ion Creangă
Ai fost o sămânţă, apoi o burueană, clătinată de vânt, ca toate buruenele: aşa naltă, supţirea, tocmai de potriva mea; erai in cu floricică albastră, fata mea.
Dănilă Prepeleac de Ion Creangă
Erau odată într-un sat doi fraţi, şi amândoi erau însuraţi. Cel mai mare era harnic, grijuliu şi chiabur, pentru că unde punea el mâna punea şi Dumnezeu mila, dar n-avea copii. Iară cel mai mic era sărac. De multe ori fugea el de noroc şi norocul de dânsul, căci era leneş, nechitit la minte şi nechibzuit la trebi; ş-apoi mai avea şi o mulţime de copii!
Cinci pâini de Ion Creangă
Doi oameni, cunoscuţi unul cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâni, şi celalalt două pâni. De la o vreme, fiindu-le foame, poposesc la umbra unei răchiţi pletoase, lângă o fântână cu ciutură, scoate fiecare pânile ce avea şi se pun să mănânce împreună, ca să aibă mai mare poftă de mâncare.
Amintiri din copilărie IV de Ion Creangă
Cum nu se dă scos ursul din bârlog, ţăranul de la munte strămutat la câmp, şi pruncul, dezlipit de la sânul mamei sale, aşa nu mă dam eu dus din Humuleşti în toamna anului 1855, când veni vremea să plec la Socola, după stăruinţa mamei.
Amintiri din copilărie III de Ion Creangă
Nu mi-ar fi ciudă, încaltea, când ai fi şi tu ceva şi de te miri unde, îmi zice cugetul meu, dar aşa, un boţ cu ochi ce te găseşti, o bucată de humă însufleţită în sat de la noi, şi nu te lasă inima să taci; asurzeşti lumea cu ţărăniile tale!
Amintiri din copilărie II de Ion Creangă
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!
Amintiri din copilărie I de Ion Creangă
Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti…