Hans Christian Andersen (1805-1875) a fost un scriitor danez, celebru pentru operele sale literare destinate copiilor. Este considerat unul dintre cei mai importanți autori de literatură pentru copii din lume, datorită poveștilor sale clasice precum „Hänsel și Gretel”, „Mica Sirenă” și „Hainele împăratului”.
Andersen a crescut într-o familie săracă și a fost nevoit să muncească din copilărie pentru a-și ajuta familia. A învățat singur să citească și să scrie, iar mai târziu a fost acceptat la școala regală de teatru din Copenhaga. A devenit actor, iar ulterior s-a dedicat scrierii de povești și basme.
Poveștile sale au devenit extrem de populare în întreaga lume, fiind traduse în peste 150 de limbi și inspirând filme, opere, balet și multe altele. Deși majoritatea povestirilor sale sunt destinate copiilor, ele conțin adesea teme universale, cum ar fi iubirea, pierderea și condiția umană.
Andersen a fost un artist sensibil și melancolic, care a trăit o viață plină de dificultăți și singurătate. Cu toate acestea, a rămas unul dintre cei mai iubiți și influenți scriitori din lume, iar operele sale continuă să fascineze și să inspire generații întregi.
Hans Christian Andersen, autor danez celebru pentru basmele sale clasice, a avut o viață plină de dificultăți și singurătate, dar a rămas unul dintre cei mai iubiți și influenți scriitori din lume. A fost un artist sensibil și melancolic ale cărui povestiri sunt traduse în peste 150 de limbi.
A locuit în orașul Copenhaga, capitala Danemarcei, unde și-a petrecut majoritatea vieții. Acolo a studiat la școala regală de teatru și și-a început cariera de scriitor.
Un fapt interesant despre povestea „Soldățelul de plumb” este că aceasta a fost inspirată de o jucărie de plumb pe care a primit-o Hans Christian Andersen în copilărie. Jucăria a fost un soldat de plumb, care i-a stârnit imaginația și l-a inspirat să scrie această poveste. De-a lungul timpului, povestea „Soldățelul de plumb” a fost …
Era vreme frumoasă. Era vară, holdele erau galbene, ovăzul verde, fânul era clădit în căpiţe şi cocostârcul se plimba pe câmp cu picioarele lui lungi şi roşii şi clămpănea pe egipteneşte…
Povestea pe care v-o spun acuma s-a întâmplat în China, în vremuri străvechi.
Era odată un prinţ şi prinţul acela voia să se însoare cu o prinţesă, dar cu o prinţesă adevărată.
Era o stradă îngustă şi întortocheată, cu case mici, urâte şi dărăpănate.
Dar, dintre toate, una singură, cea mai înaltă, era atât de veche şi de şubredă încât îţi venea să crezi că, dintr-o clipă într-alta, avea să se dărâme.
Departe-n largul mării apa e albastră ca albăstrelele şi limpede cum e cristalul, dar e şi foarte adâncă, atât de adâncă încât nici o ancoră nu poate ajunge până la fund; ar trebui să pui o mulţime de turnuri de biserică, unele peste altele, ca să ajungi de la fund până la luciul apei.
Departe de-aici, acolo unde se duc rândunelele când la noi e iarnă, era odată un crai care avea unsprezece…
Într-un sat odată erau doi oameni pe care îi chema la fel.
Pe amândoi îi chema Klaus; unul însă avea patru cai, iar celălalt numai un cal.
Era un ger grozav; ningea şi începuse a înnopta: era ajunul Anului Nou. Pe frigul acela şi pe întunericul acela, mergea pe stradă o biată fetiţă cu capul gol, şi cu picioarele goale.
Era odată un băieţaş care a răcit; se jucase pe afară şi se udase pe picioare, dar nimeni nu pricepea cum şi unde, fiindcă pe jos era uscat şi nu ploua.
