Legământ de Grigore Vieru
Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Tag
Arăt: 311 - 320 din 341 REZULTATE
Grigore Vieru
Grigore Vieru (1935 – 2009) a fost un poet și scriitor moldovean, considerat una dintre cele mai importante personalități literare ale secolului XX din Republica Moldova. Născut în satul Pererîta din regiunea Cernăuți, Grigore Vieru și-a petrecut copilăria într-o familie de țărani. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău și și-a început cariera ca profesor de limba și literatura română. Pe aceasta pagina vei gasi o lista mare de poezii de Grigore Vieru.
Aici găsesti poezii despre copilărie de Grigore Vieru.
Vieru a publicat numeroase volume de poezie și proză, fiind cunoscut în special pentru poezia sa lirică, care se concentrează pe teme precum dragostea, natura și identitatea națională. A fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Național pentru Literatură „Mihai Eminescu” și Premiul de Stat al Republicii Moldova.
Vieru a fost, de asemenea, un apărător fervent al limbii române și a luptat pentru promovarea și păstrarea tradițiilor culturale și folclorice ale poporului său. El a fost considerat un simbol al identității și al unității naționale pentru poporul moldovean.
Pe lângă activitatea sa literară, Grigore Vieru a fost și un activist pentru drepturile omului și pentru democrație în Moldova, făcând parte din Mișcarea de Eliberare Națională. De-a lungul vieții sale, a susținut diversiunea culturală și a sprijinit tinerii scriitori și artiști din Republica Moldova. Vieru a murit într-un accident de mașină în 2009, iar de atunci a fost comemorat ca un simbol al culturii și al patriotismului moldovenesc.
Au fost scrise numeroase poezii de Grigore Vieru, îndrăgite și apreciate de publicul său. Printre cele mai populare se numără „Mama„, „Pădure, verde pădure„, „Tu, iarbă, tot ai mamă?„, „Vino, înălțime, vino”, „Cine m-a făcut om mare” și „Mărul„.
Tu iarbă, tot ai mamă? de Grigore Vieru
Tu iarbă, tot ai mamă? de Grigore Vieru
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.
Puiul orb de Grigore Vieru
„Puiul orb” de Grigore Vieru explorează fragilitatea și inocența, subliniind nevoia de protecție și afecțiune în fața provocărilor vieții.
Mulţumim pentru pace de Grigore Vieru
„Mulţumim pentru pace” de Grigore Vieru exprimă recunoștință pentru armonie și liniște, subliniind prețuirea păcii în contextul suferințelor provocate de război.
Veveriţa de Grigore Vieru
„Veveriţa” de Grigore Vieru surprinde agilitatea și bucuria de a trăi a acestei mici creaturi, evocând frumusețea și miracolul naturii.
Liniştea lacrimii de Grigore Vieru
„Liniştea lacrimii” de Grigore Vieru evocă delicatețea și introspecția emoțională, subliniind momentele de tăcere și reflecție profundă ale ființei umane.
Cămăşile de Grigore Vieru
Cămăşile de Grigore Vieru
A fost război.
Ecoul lui
Şi-acum mai este viu.
Templul de Grigore Vieru
Templul de Grigore Vieru
Preţuiesc deopotrivă pe sfântul
Cu mâna dusă spre inimă,
La fel şi pe sfântul sprijinit
În sabie.
Căluţul de Grigore Vieru
Căluţul de Grigore Vieru
Măi căluţ, eşti trist de tot.
Acuşi zahăr am să-ţi scot!
Îţi dau zahăr şi halva,
Numai nu fi trist aşa!
Liniştea de Grigore Vieru
Liniştea de Grigore Vieru
Liniştea.
Cu gura fagure auriu,
Cu ochii mari
Ca floarea-soarelui.