Mesajul poeziei Rândunică-rândunea de Grigore Vieru reflectă frumusețea și fragilitatea naturii, folosind imaginea rândunicii ca simbol al speranței și continuității.
Grigore Vieru
Grigore Vieru (1935 – 2009) a fost un poet și scriitor moldovean, considerat una dintre cele mai importante personalități literare ale secolului XX din Republica Moldova. Născut în satul Pererîta din regiunea Cernăuți, Grigore Vieru și-a petrecut copilăria într-o familie de țărani. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău și și-a început cariera ca profesor de limba și literatura română. Pe aceasta pagina vei gasi o lista mare de poezii de Grigore Vieru.
Aici găsesti poezii despre copilărie de Grigore Vieru.
Vieru a publicat numeroase volume de poezie și proză, fiind cunoscut în special pentru poezia sa lirică, care se concentrează pe teme precum dragostea, natura și identitatea națională. A fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Național pentru Literatură „Mihai Eminescu” și Premiul de Stat al Republicii Moldova.
Vieru a fost, de asemenea, un apărător fervent al limbii române și a luptat pentru promovarea și păstrarea tradițiilor culturale și folclorice ale poporului său. El a fost considerat un simbol al identității și al unității naționale pentru poporul moldovean.
Pe lângă activitatea sa literară, Grigore Vieru a fost și un activist pentru drepturile omului și pentru democrație în Moldova, făcând parte din Mișcarea de Eliberare Națională. De-a lungul vieții sale, a susținut diversiunea culturală și a sprijinit tinerii scriitori și artiști din Republica Moldova. Vieru a murit într-un accident de mașină în 2009, iar de atunci a fost comemorat ca un simbol al culturii și al patriotismului moldovenesc.
Au fost scrise numeroase poezii de Grigore Vieru, îndrăgite și apreciate de publicul său. Printre cele mai populare se numără „Mama„, „Pădure, verde pădure„, „Tu, iarbă, tot ai mamă?„, „Vino, înălțime, vino”, „Cine m-a făcut om mare” și „Mărul„.
Dreapta laudă de Grigore Vieru
Dreapta laudă de Grigore Vieru
Sus ramura bradului,
Jos creanga mărului:
Două braţe
Veşnic spre mine întinse.
Cântecul puișorului de melc de Grigore Vieru
Cântecul puişorului de melc de Grigore Vieru
S-a stins soarele cel bun,
Eu mă culc, poveşti îmi spun.
Dar nici una nu-i frumoasă
Greu e singurel în casă!
Drumul de Grigore Vieru
Drumul de Grigore Vieru
Caut, din Chişinău,
Drumul care-i mai scurt
Spre Ţară, spre Vatra
În care-am înviat din morţi.
Alt cântec de Grigore Vieru
Alt cântec de Grigore Vieru
Pe alta, nu pe tine,
Se cade să cuprind –
Tu braţele-mi legaseşi
Cu-al mamei păr albind,
Cântec de leagăn pentru mama de Grigore Vieru
Cântec de leagăn pentru mama de Grigore Vieru
Cucul şi cocoşul de Grigore Vieru
Cucul şi cocoşul de Grigore Vieru
Cine bine va cânta,
Un covrig va câştiga.
„Cu-cu! Cu-cu! Cucurigu!”
Oare cui să-i dăm covrigul?!
Ei de Grigore Vieru
Ei de Grigore Vieru
Ei erau piatra
Ce pretindea moştenirea
Pământului de sub ea.
Ei apucau sfârcul trompetei cu gura
Ah, tot mai liniştit mi-e verbul de Grigore Vieru
Ah, tot mai liniştit mi-e verbul de Grigore Vieru
Ah, tot mai liniştit mi-e verbul
Şi dragostea şi-a mea viaţă.
Ca floarea pomului pe apă
Îmi curge somnul lin pe faţă.
Stea-stea, logostea de Grigore Vieru
Mesajul poeziei Stea-stea, logostea de Grigore Vieru reflectă frumusețea și puritatea iubirii, folosind stelele ca simbol al dragostei eterne și luminoase.

