Poem în munți de Grigore Vieru evocă frumusețea și măreția naturii montane, subliniind legătura profundă dintre om și peisajul sălbatic și inspirator.
Tag
Arăt: 171 - 180 din 341 REZULTATE
Grigore Vieru
Grigore Vieru (1935 – 2009) a fost un poet și scriitor moldovean, considerat una dintre cele mai importante personalități literare ale secolului XX din Republica Moldova. Născut în satul Pererîta din regiunea Cernăuți, Grigore Vieru și-a petrecut copilăria într-o familie de țărani. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău și și-a început cariera ca profesor de limba și literatura română. Pe aceasta pagina vei gasi o lista mare de poezii de Grigore Vieru.
Aici găsesti poezii despre copilărie de Grigore Vieru.
Vieru a publicat numeroase volume de poezie și proză, fiind cunoscut în special pentru poezia sa lirică, care se concentrează pe teme precum dragostea, natura și identitatea națională. A fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Național pentru Literatură „Mihai Eminescu” și Premiul de Stat al Republicii Moldova.
Vieru a fost, de asemenea, un apărător fervent al limbii române și a luptat pentru promovarea și păstrarea tradițiilor culturale și folclorice ale poporului său. El a fost considerat un simbol al identității și al unității naționale pentru poporul moldovean.
Pe lângă activitatea sa literară, Grigore Vieru a fost și un activist pentru drepturile omului și pentru democrație în Moldova, făcând parte din Mișcarea de Eliberare Națională. De-a lungul vieții sale, a susținut diversiunea culturală și a sprijinit tinerii scriitori și artiști din Republica Moldova. Vieru a murit într-un accident de mașină în 2009, iar de atunci a fost comemorat ca un simbol al culturii și al patriotismului moldovenesc.
Au fost scrise numeroase poezii de Grigore Vieru, îndrăgite și apreciate de publicul său. Printre cele mai populare se numără „Mama„, „Pădure, verde pădure„, „Tu, iarbă, tot ai mamă?„, „Vino, înălțime, vino”, „Cine m-a făcut om mare” și „Mărul„.
Ghicitoare fără sfârșit de Grigore Vieru
Ghicitoare fără sfârşit de Grigore Vieru
Ce izvor
Se ia după om?
Glasul mamei.
Candela de Grigore Vieru
Candela de Grigore Vieru
Tineri eram
Şi iubeam poienile roşii,
Poamele păduratice, brazii
Carpaţilor, pe care-i
Vedeam în vis.
Copilărie de Grigore Vieru
Copilărie de Grigore Vieru
Sărmani copii
De sărman neam!
La gât
Cu roşii petice,
Băieţaşul din ochii mamei de Grigore Vieru
Băieţaşul din ochii mamei de Grigore Vieru
Băieţaşul din ochii mamei
Ai, în ochii mamei mele
E un băieţaş pitic!
Tare seamănă cu mine,
Numai că e foarte mic!
Ghiocelul, a doua variantă de Grigore Vieru
Ghiocelul, a doua variantă de Grigore Vieru
– Ghiocele, cum o duci?
– Bine, dar nu am papuci.
– Ghiocele, cum o duci?
– Bine, dar nu am papuci.
Creanga de măr de Grigore Vieru
Creanga de măr de Grigore Vieru
Te-ai dezbrăcat de noapte
Ca de cămaşă,
Ah, creangă de măr!
Tremură degetele vântului
De ce? de Grigore Vieru
De ce? de Grigore Vieru
– În părul tău, măicuţă,
Un fir de ce-a-nălbit?
– De dorul tău, de grijă,
Copilul meu iubit.
Vremea asta nu-i a mea de Grigore Vieru
Vremea asta nu-i a mea de Grigore Vieru exprimă sentimentul de inadecvare și dezolare, subliniind dorința de a aparține unei alte epoci sau realități mai potrivite.
Crucea de Grigore Vieru
Crucea de Grigore Vieru
Ştiam că tot
Ce în mare se varsă
Cale întoarsă nu are.
Apropiatu-m-am de cântec,