Sus de Grigore Vieru evocă aspirația și dorința de a atinge idealuri înalte, subliniind forța interioară și speranța.
Tag
Arăt: 121 - 130 din 341 REZULTATE
Grigore Vieru
Grigore Vieru (1935 – 2009) a fost un poet și scriitor moldovean, considerat una dintre cele mai importante personalități literare ale secolului XX din Republica Moldova. Născut în satul Pererîta din regiunea Cernăuți, Grigore Vieru și-a petrecut copilăria într-o familie de țărani. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău și și-a început cariera ca profesor de limba și literatura română. Pe aceasta pagina vei gasi o lista mare de poezii de Grigore Vieru.
Aici găsesti poezii despre copilărie de Grigore Vieru.
Vieru a publicat numeroase volume de poezie și proză, fiind cunoscut în special pentru poezia sa lirică, care se concentrează pe teme precum dragostea, natura și identitatea națională. A fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Național pentru Literatură „Mihai Eminescu” și Premiul de Stat al Republicii Moldova.
Vieru a fost, de asemenea, un apărător fervent al limbii române și a luptat pentru promovarea și păstrarea tradițiilor culturale și folclorice ale poporului său. El a fost considerat un simbol al identității și al unității naționale pentru poporul moldovean.
Pe lângă activitatea sa literară, Grigore Vieru a fost și un activist pentru drepturile omului și pentru democrație în Moldova, făcând parte din Mișcarea de Eliberare Națională. De-a lungul vieții sale, a susținut diversiunea culturală și a sprijinit tinerii scriitori și artiști din Republica Moldova. Vieru a murit într-un accident de mașină în 2009, iar de atunci a fost comemorat ca un simbol al culturii și al patriotismului moldovenesc.
Au fost scrise numeroase poezii de Grigore Vieru, îndrăgite și apreciate de publicul său. Printre cele mai populare se numără „Mama„, „Pădure, verde pădure„, „Tu, iarbă, tot ai mamă?„, „Vino, înălțime, vino”, „Cine m-a făcut om mare” și „Mărul„.
Nici o stea de Grigore Vieru
Nici o stea de Grigore Vieru reflectă melancolia și sentimentul de pierdere, subliniind absența speranței și a luminii în momentele dificile.
Iedul de Grigore Vieru
Iedul de Grigore Vieru
Iedului îi cresc corniţe:
Două vârfuri de peniţe
Şi cu ele, ca băieţii,
Iscăleşte toţi pereţii.
Tămâie şi licheni de Grigore Vieru
Tămâie și licheni de Grigore Vieru evocă o atmosferă de reflecție și serenitate, subliniind legătura profundă cu natura și spiritualitatea.
Casa de Grigore Vieru
Casa de Grigore Vieru
Oamenii la noi
Primăvara
Scot din malul Prutului
Lut pentru casă:
Vaca de Grigore Vieru
Vaca de Grigore Vieru
Are coarne cumincioare
Şi copite liniştite.
Ce mănâncă? Iarbă-adâncă!
Ce ne-aduce? Lapte dulce!
Mama în câmp de Grigore Vieru
Mama în câmp de Grigore Vieru subliniază sacrificiul și munca neobosită a mamei, evidențiind legătura profundă cu pământul și natura.
Tata de Grigore Vieru
Tata de Grigore Vieru exprimă respectul și admirația pentru figura paternă, subliniind sacrificiile și rolul esențial al tatălui în viață.
Nu mi-s dragi de Grigore Vieru
Nu mi-s dragi de Grigore Vieru
Nu mi-s dragi pe cer nici stele,
C-ai privit şi tu la ele,
Nici pădurea verde nu,
C-ai trecut prin ea şi tu,
Am rupt acest trandafir de Grigore Vieru
Am rupt acest trandafir de Grigore Vieru
Rostesc cuvinte
Ca să iau aer.
Adorm,
Ca să nu mai ştiu.