Să mergi frumos de Grigore Vieru încurajează comportamentul demn și respectuos, subliniind importanța de a trăi cu integritate și onoare.
Grigore Vieru
Grigore Vieru (1935 – 2009) a fost un poet și scriitor moldovean, considerat una dintre cele mai importante personalități literare ale secolului XX din Republica Moldova. Născut în satul Pererîta din regiunea Cernăuți, Grigore Vieru și-a petrecut copilăria într-o familie de țărani. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Chișinău și și-a început cariera ca profesor de limba și literatura română. Pe aceasta pagina vei gasi o lista mare de poezii de Grigore Vieru.
Aici găsesti poezii despre copilărie de Grigore Vieru.
Vieru a publicat numeroase volume de poezie și proză, fiind cunoscut în special pentru poezia sa lirică, care se concentrează pe teme precum dragostea, natura și identitatea națională. A fost distins cu numeroase premii literare, printre care Premiul Național pentru Literatură „Mihai Eminescu” și Premiul de Stat al Republicii Moldova.
Vieru a fost, de asemenea, un apărător fervent al limbii române și a luptat pentru promovarea și păstrarea tradițiilor culturale și folclorice ale poporului său. El a fost considerat un simbol al identității și al unității naționale pentru poporul moldovean.
Pe lângă activitatea sa literară, Grigore Vieru a fost și un activist pentru drepturile omului și pentru democrație în Moldova, făcând parte din Mișcarea de Eliberare Națională. De-a lungul vieții sale, a susținut diversiunea culturală și a sprijinit tinerii scriitori și artiști din Republica Moldova. Vieru a murit într-un accident de mașină în 2009, iar de atunci a fost comemorat ca un simbol al culturii și al patriotismului moldovenesc.
Au fost scrise numeroase poezii de Grigore Vieru, îndrăgite și apreciate de publicul său. Printre cele mai populare se numără „Mama„, „Pădure, verde pădure„, „Tu, iarbă, tot ai mamă?„, „Vino, înălțime, vino”, „Cine m-a făcut om mare” și „Mărul„.
Frumoasă-i limba noastră de Grigore Vieru
Frumoasă-i limba noastră de Grigore Vieru
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră.
Mai sunt de Grigore Vieru
Mai sunt de Grigore Vieru
Mai sunt în seara cea de aur…
Şi-ascult pe malul de nisip
Cum lin, ca stelele pe munte,
Îţi curge liniştea pe chip;
Sălbatecul de Grigore Vieru
Sălbatecul de Grigore Vieru explorează contrastul dintre natura sălbatică și civilizație, subliniind frumusețea și autenticitatea vieții neîmblânzite.
Bunica de Grigore Vieru
Bunica de Grigore Vieru
Tot mai mică, tot mai mică,
Cât o floare, o furnică,
Cât o lacrimă sub soare…
De ce oare, de ce oare?!
Mai sunt de Grigore Vieru
Mai sunt de Grigore Vieru exprimă rezistența și persistența în fața dificultăților, subliniind puterea de a continua și a rămâne autentic.
Satul meu de Grigore Vieru
Satul meu de Grigore Vieru evocă nostalgia și afecțiunea pentru satul natal, subliniind legătura profundă cu rădăcinile și tradițiile.
Tăcerea mamei de Grigore Vieru
Tăcerea mamei de Grigore Vieru reflectă iubirea și sacrificiul tăcut al mamei, subliniind puterea emoțiilor nespuse.
Mâna aceea de Grigore Vieru
Mâna aceea de Grigore Vieru subliniază puterea și căldura unei mâini iubitoare, evidențiind legătura profundă și protecția oferită.
Ruşinosul proverb de Grigore Vieru
Rușinosul proverb de Grigore Vieru reflectă înțelepciunea și adevărul ascuns în proverbe, subliniind lecțiile morale și etice ale vieții.