Lebăda odată-aflase
(Însă cum se întâmplase,
Nu pot să vă dau cuvânt)
Cum că într-un colţ de lume,
Într-un loc cu mare nume,
Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (1810-1885) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români din secolul al XIX-lea. El s-a născut într-o familie de boieri din Muntenia și a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și la Universitatea din Berlin.
Opera sa literară este bogată și diversă, cuprinzând poezie, proză, teatru și traduceri. În poezia sa, Grigore Alexandrescu s-a inspirat din tradiția lirică populară, abordând teme precum iubirea, natura, istoria și moralitatea. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada”, „Doina”, „Pădurea”, „Decebal la Roma” sau „Mihai la Câmpulung”.
În proza sa, Alexandrescu s-a remarcat prin realismul și umorul său, creând personaje memorabile și descriind cu măiestrie viața cotidiană. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără romanul „Vlaicu Vodă” și nuvelele „Păcală”, „Bădăranii” sau „Ghiață cu bani”.
Grigore Alexandrescu a fost și un traducător talentat, traducând opere ale unor autori importanți precum Shakespeare, Goethe sau Schiller în limba română.
În plus, Grigore Alexandrescu a fost și un om politic activ, luptând pentru independența și modernizarea României. El a fost membru al Adunării Naționale din 1866 și a luptat pentru reforma școlară și modernizarea infrastructurii din țară.
Opera lui Alexandrescu a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii române. El a fost un pionier al realismului literar și al tradiționalismului în poezie, și a contribuit la dezvoltarea teatrului românesc prin crearea unor personaje populare și umoristice.
În concluzie, Grigore Alexandrescu este unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români din secolul al XIX-lea. Opera sa literară bogată și diversă, care cuprinde poezie, proză, teatru și traduceri, este o reflecție a tradițiilor și valorilor culturii române. Grigore Alexandrescu a fost un om politic activ și a luptat pentru modernizarea României, contribuind la dezvoltarea societății românești într-o perioadă importantă din istoria țării.
Iepurele, ogarul şi copoiul de Grigore Alexandrescu
Calităţile noastre cele mai lăudate
Ne sânt ades în lume drept crime reproşate;
Aceasta se întâmplă de câte ori prin ele
Oprim executarea intenţiilor rele.
Elefantul de Grigore Alexandrescu
În vremea de demult, dobitoacele toate,
De împăratul Leu sătule, dezgustate,
Îşi aleseră lor
Un alt stăpânitor,
Dreptatea leului de Grigore Alexandrescu
Leul, de multă vreme, ridicase oştire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dânşii o veche prigonire,
Şi gâlcevire mare, pentru un mic folos.
Dervişul şi fata de Grigore Alexandrescu
Se povesteşte cum că odată
Un derviş pustnic, om cuvios,
S-amorezase, văzând o fată
Cu trup subţire, cu chip frumos.
Cucul de Grigore Alexandrescu
Cucul, pasere proastă, dar plină de mândrie,
Socotind c-al său nume
Este vestit în lume,
Hotărî să mai facă vreo călătorie,
Corbii şi barza de Grigore Alexandrescu
Pe o câmpie
Mare, bogată,
Urmă odată
O bătălie
Aspră, cumplită, neasemănată,
Catârul cu clopoţei de Grigore Alexandrescu
Deunăzi un văcar de sat
Catârului i-a atârnat
Salbă de clopoţei,
Numindu-l el îngrijitor
Şi înainte mergător
Ciredei de viţei.
Catârul ce-şi laudă nobilitatea Grigore Alexandrescu
Catârul unui părinte
Cu proastele lui cuvinte
Nobleţea îşi lăuda,
Zicând fără încetare
Că de o virtute mare
Castorul şi alte lighioni de Grigore Alexandrescu
Mai multe lighioane, locuind într-o vale,
Erau des vătămate d-un iute râu vecin,
Care, ieşind cu zgomot din malurile sale,
Strica vizunii, cuiburi, şi traiul lor cel lin.