Adesea pe câmpie
Auz o armonie,
Un ce melodios:
Un glas care se pare
Ascuns în departare,
Tag
Arăt: 41 - 50 din 98 REZULTATE
Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (1810-1885) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români din secolul al XIX-lea. El s-a născut într-o familie de boieri din Muntenia și a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și la Universitatea din Berlin.
Opera sa literară este bogată și diversă, cuprinzând poezie, proză, teatru și traduceri. În poezia sa, Grigore Alexandrescu s-a inspirat din tradiția lirică populară, abordând teme precum iubirea, natura, istoria și moralitatea. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada”, „Doina”, „Pădurea”, „Decebal la Roma” sau „Mihai la Câmpulung”.
În proza sa, Alexandrescu s-a remarcat prin realismul și umorul său, creând personaje memorabile și descriind cu măiestrie viața cotidiană. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără romanul „Vlaicu Vodă” și nuvelele „Păcală”, „Bădăranii” sau „Ghiață cu bani”.
Grigore Alexandrescu a fost și un traducător talentat, traducând opere ale unor autori importanți precum Shakespeare, Goethe sau Schiller în limba română.
În plus, Grigore Alexandrescu a fost și un om politic activ, luptând pentru independența și modernizarea României. El a fost membru al Adunării Naționale din 1866 și a luptat pentru reforma școlară și modernizarea infrastructurii din țară.
Opera lui Alexandrescu a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii române. El a fost un pionier al realismului literar și al tradiționalismului în poezie, și a contribuit la dezvoltarea teatrului românesc prin crearea unor personaje populare și umoristice.
În concluzie, Grigore Alexandrescu este unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români din secolul al XIX-lea. Opera sa literară bogată și diversă, care cuprinde poezie, proză, teatru și traduceri, este o reflecție a tradițiilor și valorilor culturii române. Grigore Alexandrescu a fost un om politic activ și a luptat pentru modernizarea României, contribuind la dezvoltarea societății românești într-o perioadă importantă din istoria țării.
Eliza de Grigore Alexandrescu
Spune-mi, scumpă Elizo, ce este fericirea?
Pe ce țărmuri răsare, ce loc îi e plăcut?
E veche ca pământul, împodobește firea,
Epistola catre Voltaire de Grigore Alexandrescu
Din ziua când am citit scrisoarea catre Horace,
Doream, de s-ar fi putut, toata sfiala sa las,
Sa-ti scriu pe un ton maret, cât de maret s-ar putea,
Epistola Dlui I. C. de Grigore Alexandrescu
Prietene, mai tii tu minte acele povatuiri
Care-mi dai la ale mele trecute nemultumiri?
C-aveai cuvânt, o vaz bine; eu prea înselat eram,
Confesiunea unui renegat de Grigore Alexandrescu
Ascultă-mă, sfânt preot, ascultă-mă, părinte.
Ajută un nevrednic, lipsit de ajutor;
Consolă un trist suflet ce soarta își presimnte,
Cometei anonsate pentru 13 iunie de Grigore Alexandrescu
Cometa cu lungi coade, însa cu scurtă minte,
De ce vrei să arzi globul ce noi îl locuim?
El, drept, mult nu plăteşte, dar tot avem cuvinte
Cimitirul de Grigore Alexandrescu
Pesteră-ntunecată, azil al pocăinței,
Unde omeneşti fumuri ca fumurile pier,
Unde eroii credinței
Celui ce scria ca poezia este o boala nelecuita de Grigore Alexandrescu
Dar, boala poeziei este nelecuită:
Ai zis şi tu-n viața-ți un singur adevăr;
Dovada la aceasta e muza-ți cea pocită,
Şi versurile tale, care se trag de păr.
Cântecul Jianului de Grigore Alexandrescu
Frunză verde măr crețesc,
Stau în loc şi mă gândesc:
Cu ce să mă arănesc?
Cu arana moşului,
Cântece de peste Olt de Grigore Alexandrescu
Foaie verde alunita,
Aolica fa, lelita!
Fire-a-ti pieptu-o gradinita