Rănit la războaie, soldatul căzuse,
Şi-n pține zile chinuit muri,
Departe de-o mumă care îl crescuse,
Şi care-l iubi!
Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (1810-1885) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români din secolul al XIX-lea. El s-a născut într-o familie de boieri din Muntenia și a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și la Universitatea din Berlin.
Opera sa literară este bogată și diversă, cuprinzând poezie, proză, teatru și traduceri. În poezia sa, Grigore Alexandrescu s-a inspirat din tradiția lirică populară, abordând teme precum iubirea, natura, istoria și moralitatea. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada”, „Doina”, „Pădurea”, „Decebal la Roma” sau „Mihai la Câmpulung”.
În proza sa, Alexandrescu s-a remarcat prin realismul și umorul său, creând personaje memorabile și descriind cu măiestrie viața cotidiană. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără romanul „Vlaicu Vodă” și nuvelele „Păcală”, „Bădăranii” sau „Ghiață cu bani”.
Grigore Alexandrescu a fost și un traducător talentat, traducând opere ale unor autori importanți precum Shakespeare, Goethe sau Schiller în limba română.
În plus, Grigore Alexandrescu a fost și un om politic activ, luptând pentru independența și modernizarea României. El a fost membru al Adunării Naționale din 1866 și a luptat pentru reforma școlară și modernizarea infrastructurii din țară.
Opera lui Alexandrescu a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii române. El a fost un pionier al realismului literar și al tradiționalismului în poezie, și a contribuit la dezvoltarea teatrului românesc prin crearea unor personaje populare și umoristice.
În concluzie, Grigore Alexandrescu este unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români din secolul al XIX-lea. Opera sa literară bogată și diversă, care cuprinde poezie, proză, teatru și traduceri, este o reflecție a tradițiilor și valorilor culturii române. Grigore Alexandrescu a fost un om politic activ și a luptat pentru modernizarea României, contribuind la dezvoltarea societății românești într-o perioadă importantă din istoria țării.
Răsăritul lunii. La Tismana de Grigore Alexandrescu
Decât în frumoasa noapte când plapânda-i lina raza
A iubitei mele frunte cu vii umbre colora,
Răspunsul ‘cometei” de Grigore Alexandrescu
Astazi am priimit,
Prin postia cereasca,
Biletul tau pornit
Din Tara Româneasca.
Răzbunarea şoarecilor sau moartea lui Sion de Grigore Alexandrescu
Pe Dealul Mitropoliei,
În Arhiva României,
Unde statul gramadeste
Tot ce nu-i mai trebuieste,
Mângâierea – Grigore Alexandrescu
De ce urasti viata, tu, fiica Armoniei?
De ce dintr-al tau suflet nadejdea ai gonit?
Care dureri ascunse, vrajmase bucuriei,
Meditaţie de Grigore Alexandrescu
Vara şi-apucă zborul spre ţărmuri depărtate,
Al toamnei dulce soare se pleacă la apus,
Şi galbenele frunze, pe dealuri semănate,
Miezul nopții de Grigore Alexandrescu
Aici pe-aste ruine cu mândre suvenire
Privesc cum orizontul se umple de făclii,
Cum luna în tăcere s-arată să inspire
Nina de Grigore Alexandrescu
Dupa atâta cochetarie
Si necredinta si viclenie,
În sfârsit, Nino, simt ca traiesc.
Inima-mi astazi e izbavita
Mormintele. La Dragasani de Grigore Alexandrescu
Când vizitam odata locasurile sfinte,
Marete suvenire din vremi ce-au încetat,
Eu ma oprii pe valea bogata în morminte,
In iad mai daunazi, cativa raposati de Grigore Alexandrescu
În iad, mai deunazi, câtiva raposati,
Care în viata treceau de-nvatati,
Dadusera jalba, aratând ca cer
Sa se pedepseasca jupânul Voltaire,