Îmi place a naturii salbatica mânie,
Si negura, si viscol, si cer întarâtat,
Si tot ce e de groaza, ce e în armonie
Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (1810-1885) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români din secolul al XIX-lea. El s-a născut într-o familie de boieri din Muntenia și a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și la Universitatea din Berlin.
Opera sa literară este bogată și diversă, cuprinzând poezie, proză, teatru și traduceri. În poezia sa, Grigore Alexandrescu s-a inspirat din tradiția lirică populară, abordând teme precum iubirea, natura, istoria și moralitatea. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada”, „Doina”, „Pădurea”, „Decebal la Roma” sau „Mihai la Câmpulung”.
În proza sa, Alexandrescu s-a remarcat prin realismul și umorul său, creând personaje memorabile și descriind cu măiestrie viața cotidiană. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără romanul „Vlaicu Vodă” și nuvelele „Păcală”, „Bădăranii” sau „Ghiață cu bani”.
Grigore Alexandrescu a fost și un traducător talentat, traducând opere ale unor autori importanți precum Shakespeare, Goethe sau Schiller în limba română.
În plus, Grigore Alexandrescu a fost și un om politic activ, luptând pentru independența și modernizarea României. El a fost membru al Adunării Naționale din 1866 și a luptat pentru reforma școlară și modernizarea infrastructurii din țară.
Opera lui Alexandrescu a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii române. El a fost un pionier al realismului literar și al tradiționalismului în poezie, și a contribuit la dezvoltarea teatrului românesc prin crearea unor personaje populare și umoristice.
În concluzie, Grigore Alexandrescu este unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români din secolul al XIX-lea. Opera sa literară bogată și diversă, care cuprinde poezie, proză, teatru și traduceri, este o reflecție a tradițiilor și valorilor culturii române. Grigore Alexandrescu a fost un om politic activ și a luptat pentru modernizarea României, contribuind la dezvoltarea societății românești într-o perioadă importantă din istoria țării.
Satira contra lui Ion Eliade Rădulescu de Grigore Alexandrescu
Cine e-acela care visează,
Atîtea proaste, mici secături
Și vrea de înger lumea să-l crează
Rugăciunea de Grigore Alexandrescu
Al totului parinte, tu, a carui vointa
La lumi nenfiintate ai daruit fiinta,
Stapâne creator!
Te mai vazui o data de Grigore Alexandrescu
Te mai vazui o data, fiinta de iubire,
O înger ce slavesc!
Si ceasurile repezi, si scumpa ta zâmbire,
Cu suflet, cu viata sunt gata sa platesc.
Măriii-sale domnului Alexandru I de Grigore Alexandrescu
Timp dorit,zi de speranțe
Fiul al țarei,salutare!
Romania,investită
În veşminte de serbare,
Reveria de Grigore Alexandrescu
De zgomot departe, în vesela vale,
A carei verdeata ades am calcat,
În linistea noptii, privirile tale
Plângerea deputatului – Grigore Alexandrescu
Prea înaltă stăpînirre, este vreme, socotesc,
Cu adîncă plecăciune, două vorbe să-ți șoptesc
Porcul liberat de Grigore Alexandrescu
Cînd s-au liberat țiganii, în anul de la Hristos
O mie și … nu știu cîte, unul din ei, omenos,
Cântecul soldatului de Grigore Alexandrescu
Pe câmpul României
Trompeta când rasună,
La glasul datoriei
Oştirea se adună.
Prietenia și amorul de Grigore Alexandrescu
Zici c-ai vrea prieteneste
Sa iubesti, sa fii iubita;
Zici c-amorul te-ngrozeste,
Ca e patima cumplita;