Plin de bucurie mare,
Oarecine îmi spunea
C-a vândut din întâmplare
Şi cu un preţ de mirare
Grigore Alexandrescu
Grigore Alexandrescu (1810-1885) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români din secolul al XIX-lea. El s-a născut într-o familie de boieri din Muntenia și a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și la Universitatea din Berlin.
Opera sa literară este bogată și diversă, cuprinzând poezie, proză, teatru și traduceri. În poezia sa, Grigore Alexandrescu s-a inspirat din tradiția lirică populară, abordând teme precum iubirea, natura, istoria și moralitatea. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada”, „Doina”, „Pădurea”, „Decebal la Roma” sau „Mihai la Câmpulung”.
În proza sa, Alexandrescu s-a remarcat prin realismul și umorul său, creând personaje memorabile și descriind cu măiestrie viața cotidiană. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără romanul „Vlaicu Vodă” și nuvelele „Păcală”, „Bădăranii” sau „Ghiață cu bani”.
Grigore Alexandrescu a fost și un traducător talentat, traducând opere ale unor autori importanți precum Shakespeare, Goethe sau Schiller în limba română.
În plus, Grigore Alexandrescu a fost și un om politic activ, luptând pentru independența și modernizarea României. El a fost membru al Adunării Naționale din 1866 și a luptat pentru reforma școlară și modernizarea infrastructurii din țară.
Opera lui Alexandrescu a avut un impact important în dezvoltarea literaturii și culturii române. El a fost un pionier al realismului literar și al tradiționalismului în poezie, și a contribuit la dezvoltarea teatrului românesc prin crearea unor personaje populare și umoristice.
În concluzie, Grigore Alexandrescu este unul dintre cei mai importanți poeți și scriitori români din secolul al XIX-lea. Opera sa literară bogată și diversă, care cuprinde poezie, proză, teatru și traduceri, este o reflecție a tradițiilor și valorilor culturii române. Grigore Alexandrescu a fost un om politic activ și a luptat pentru modernizarea României, contribuind la dezvoltarea societății românești într-o perioadă importantă din istoria țării.
Câinele şi măgarul de Grigore Alexandrescu
Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele, trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
Câinele şi căţelul de Grigore Alexandrescu
„Cât îmi sânt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
Câinele izgonit de Grigore Alexandrescu
Lupul cu toată prostia
Cârmuia împărăţia;
Şi ca un stăpânitor,
Unora le da avere,
Bursucul şi vulpea de Grigore Alexandrescu
Bursucului îi venise rândul şi el să domnească
Peste un pogon de tufe, în pădurea părintească,
Pe marginea unei ape. Regatul îi era mic
Boul şi viţelul de Grigore Alexandrescu
Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
Atelajul eterogen de Grigore Alexandrescu
Un om având un armăsar
Îl înhamă la jug
C-o vită de măgar
Şi cu un bou de plug.
Papagalul şi celelalte păsări Grigore Alexandrescu
Lăsând a sa colivie,
În pădure vru să vie
Papagalu-a se plimba;
Şi îndată ce ajunse
Să judece el se puse
Păsările ce cânta.