Cu-nălţată, mândră frunte,
Un deşert spic defăima
Pe un spic plin de grăunte
Ce în jos se atârnă.
Gheorghe Asachi
Gheorghe Asachi a fost un scriitor, istoric, inginer și politician român din secolul al XIX-lea, considerat unul dintre cei mai importanți intelectuali ai epocii sale. El s-a născut la 1 martie 1788 la Hârlău, într-o familie de boieri, și a decedat la 12 noiembrie 1869 la Iași.
Asachi a fost un om cu o cultură vastă, care a studiat în Franța, la École Polytechnique din Paris, și a cunoscut personalități importante ale epocii sale, precum Napoleon Bonaparte și François-René de Chateaubriand. În urma studiilor sale, el a devenit unul dintre cei mai buni ingineri din România, lucrând la construcția de drumuri, poduri și clădiri publice.
În paralel cu activitatea sa de inginer, Asachi a fost și un important scriitor și istoric. El a fost fondatorul primei școli tehnice din Moldova, Academia Mihăileană, și a introdus învățământul modern în România. De asemenea, el a colaborat la mai multe publicații ale vremii, precum „Dacia literară”, „Curierul românesc” și „Gazeta de Iași”, și a scris poezii, proză, eseuri și studii istorice.
Printre cele mai cunoscute opere ale lui Gheorghe Asachi se numără poeziile „Înșir-te mărgărite”, „Bucovina”, „Hora unirii” și „Răsunet”, dar și romanele „Dragoș Vodă” și „Năpasta”. În plus, el a scris mai multe lucrări istorice, printre care se remarcă „Istoria Moldovei”, „Istoria românilor” și „Istoria literaturii române”.
În calitate de politician, Gheorghe Asachi a fost implicat în lupta pentru independența României și pentru modernizarea țării. El a fost membru al Partidului Național Moldovenesc și a luptat pentru unirea Moldovei și Valahiei.
În concluzie, Gheorghe Asachi a fost unul dintre cei mai importanți intelectuali ai secolului al XIX-lea din România, care a adus contribuții semnificative în domeniile ingineriei, literaturii, istoriei și politicii. Opera sa literară și istorică este valoroasă și apreciată și astăzi, iar influența sa asupra culturii românești rămâne puternică.
Diogenes de Gheorghe Asachi
Diogenes, în Atena,
Unde strălucea lumina,
Un bărbat era mintios,
Însă judecat pe dos.
Că-i filozof unii spun,
Corbul și vulpea de Gheorghe Asachi
Peste ramul unui sorb
S-aşezase domnul corb,
Ţiind în plisc o bucată
De caş, ce-o avea furată.
Consultul de Gheorghe Asachi
Dineoară-n sat la ţară
Un boier pătimea mult,
Încât din jur s-adunară
Doftori doi la un consult:
Cocostârcul și vulpea de Gheorghe Asachi
Cocostârcul călători
La prânz de vulpe să cheamă,
Dar în loc d-ospăţ cu spori,
Pe disc lat găseşte o zamă
Limpede şi chiar lătură,
Cerbul la fântână de Gheorghe Asachi
Într-o fântână limpide,
La codru, pe la munte,
Văzându-şi cerbul coarnele
Ce-i se-nalţă pe frunte,
Capra, junca şi oaia, în companie cu leul, Gheorghe Asachi
Capra, oaia şi o juncă
Cu un leu foarte cumplit,
Care domnea în o luncă,
Între ii s-au învoit
Cânele carele scapă lucrul, vânându-i umbra în apă
Omul cu năluci viază,
Lăsând lucrul cel vădit,
Numai umbra sa vânează,
Precum cânele au păţit.
Broaștele care cer un împărat Gheorghe Asachi
Nevrând broaştele s-asculte
De guvernul democrat,
De la Zeus, cu strigări multe,
Au cerut un împărat.
Broasca şi boul de Gheorghe Asachi
Broasca mică cât un ou
Au văzut păscând un bou
Şi mirându-se prea tare
De-o făptură atât de mare