Într-o sară foarte lină
În primblare am ieşit,
La Copou, lângă grădină,
Să răsuflu-aer dorit.
Când, văzut-am deodată
Gheorghe Asachi
Gheorghe Asachi a fost un scriitor, istoric, inginer și politician român din secolul al XIX-lea, considerat unul dintre cei mai importanți intelectuali ai epocii sale. El s-a născut la 1 martie 1788 la Hârlău, într-o familie de boieri, și a decedat la 12 noiembrie 1869 la Iași.
Asachi a fost un om cu o cultură vastă, care a studiat în Franța, la École Polytechnique din Paris, și a cunoscut personalități importante ale epocii sale, precum Napoleon Bonaparte și François-René de Chateaubriand. În urma studiilor sale, el a devenit unul dintre cei mai buni ingineri din România, lucrând la construcția de drumuri, poduri și clădiri publice.
În paralel cu activitatea sa de inginer, Asachi a fost și un important scriitor și istoric. El a fost fondatorul primei școli tehnice din Moldova, Academia Mihăileană, și a introdus învățământul modern în România. De asemenea, el a colaborat la mai multe publicații ale vremii, precum „Dacia literară”, „Curierul românesc” și „Gazeta de Iași”, și a scris poezii, proză, eseuri și studii istorice.
Printre cele mai cunoscute opere ale lui Gheorghe Asachi se numără poeziile „Înșir-te mărgărite”, „Bucovina”, „Hora unirii” și „Răsunet”, dar și romanele „Dragoș Vodă” și „Năpasta”. În plus, el a scris mai multe lucrări istorice, printre care se remarcă „Istoria Moldovei”, „Istoria românilor” și „Istoria literaturii române”.
În calitate de politician, Gheorghe Asachi a fost implicat în lupta pentru independența României și pentru modernizarea țării. El a fost membru al Partidului Național Moldovenesc și a luptat pentru unirea Moldovei și Valahiei.
În concluzie, Gheorghe Asachi a fost unul dintre cei mai importanți intelectuali ai secolului al XIX-lea din România, care a adus contribuții semnificative în domeniile ingineriei, literaturii, istoriei și politicii. Opera sa literară și istorică este valoroasă și apreciată și astăzi, iar influența sa asupra culturii românești rămâne puternică.
Lupul și mielul de Gheorghe Asachi
Orice face cel mai mare,
Dreptate-n toate are,
Precum vom videa aice
Din o fabulă ce-oi zice.
Lupul şi cucoara de Gheorghe Asachi
Mâncând lupul chiar ca zece,
Era-aproape să se-nece,
Cu un os ce-n gât stătuse;
În zadar sărmanul tuse.
Lupul prefăcut în păstor de Gheorghe Asachi
Un lup foarte ipocrit,
Având mare apetit
Pe o turmă grăsulie
Ce păştea în o câmpie.
Leul şi guzganul de Gheorghe Asachi
Cât se poate, se cuvine
Fă altuia vreun bine,
Că veni-va-ţi multe ori
D-unde n-aştepţi ajutori,
În unire stă tăria de Gheorghe Asachi
Nu-n zădar e scris pe aur
În latinelor rostire:
Crescunt parvae res concordia
(Lucruri mici cresc prin unire);
Iepurele și amicii săi cei mulți de Gheorghe Asachi
Nu-i în lume fericire, nici plăcere mai dorită,
Decât s-aibă amic de suflet ş-o femeie-nduioşită.
Guzganul de cetate și cel de câmp, Gheorghe Asachi
Dinioare un guzgan,
Politicos cetăţean,
Pre guzganul de câmpie
L-au poftit la prânz să vie,
Că nu tot mereu lăcuste.
Grierul și furnica de Gheorghe Asachi
Săltând, grierul la ţară
Şuierat-au toata vară,
Şi când iarna au venit,
Cu nimica s-au trezit,
Erostrat de Gheorghe Asachi
Era seară şi-ntre nouri soarele s-acufunda,
Când din Efes tot poporul de la jocuri se-nturna;