Prin rostiri de adevăruri, ascunse-n cimilitură,
Aduc ţie-ntâia oară cu plăcere-nvăţătură;
Gheorghe Asachi
Gheorghe Asachi a fost un scriitor, istoric, inginer și politician român din secolul al XIX-lea, considerat unul dintre cei mai importanți intelectuali ai epocii sale. El s-a născut la 1 martie 1788 la Hârlău, într-o familie de boieri, și a decedat la 12 noiembrie 1869 la Iași.
Asachi a fost un om cu o cultură vastă, care a studiat în Franța, la École Polytechnique din Paris, și a cunoscut personalități importante ale epocii sale, precum Napoleon Bonaparte și François-René de Chateaubriand. În urma studiilor sale, el a devenit unul dintre cei mai buni ingineri din România, lucrând la construcția de drumuri, poduri și clădiri publice.
În paralel cu activitatea sa de inginer, Asachi a fost și un important scriitor și istoric. El a fost fondatorul primei școli tehnice din Moldova, Academia Mihăileană, și a introdus învățământul modern în România. De asemenea, el a colaborat la mai multe publicații ale vremii, precum „Dacia literară”, „Curierul românesc” și „Gazeta de Iași”, și a scris poezii, proză, eseuri și studii istorice.
Printre cele mai cunoscute opere ale lui Gheorghe Asachi se numără poeziile „Înșir-te mărgărite”, „Bucovina”, „Hora unirii” și „Răsunet”, dar și romanele „Dragoș Vodă” și „Năpasta”. În plus, el a scris mai multe lucrări istorice, printre care se remarcă „Istoria Moldovei”, „Istoria românilor” și „Istoria literaturii române”.
În calitate de politician, Gheorghe Asachi a fost implicat în lupta pentru independența României și pentru modernizarea țării. El a fost membru al Partidului Național Moldovenesc și a luptat pentru unirea Moldovei și Valahiei.
În concluzie, Gheorghe Asachi a fost unul dintre cei mai importanți intelectuali ai secolului al XIX-lea din România, care a adus contribuții semnificative în domeniile ingineriei, literaturii, istoriei și politicii. Opera sa literară și istorică este valoroasă și apreciată și astăzi, iar influența sa asupra culturii românești rămâne puternică.
Vulpea, momiţa şi fiarele de Gheorghe Asachi
Murind Leul împărat,
Fiarele s-au adunat
Pe temeiul legii lor
Să-şi aleagă-un domnitor.
Vulpea şi ţapul de Gheorghe Asachi
Un bărbos ţap cornuratic,
Cu o vulpe, dineoare
Se dusese la văratic
Ca să facă-o vânătoare.
Ursul, pasărea, şarpele şi momiţa, Gheorghe Asachi
Un sălbatic urs de munte,
Cu ochi mici şi lată frunte,
Vrând să-şi facă o carieră
În a curţii naltă sferă.
Ţăranul şi fiii lui de Gheorghe Asachi
Sârguinţa ş-osteneală
Pre om nu dau de sminteală.
Un sătean înavuţit,
Având zile-amu puţine.
Stomahul şi mădulările de Gheorghe Asachi
Chiar ca astăzi, în vechime
Mulţămit n-au fost mai nimeni.
O zi-n Roma de Senat
Tot poporul dezbinat
Oala de aramă şi oala de lut, Gheorghe Asachi
O zi oala de aramă
Pe-o vecină de lut cheamă,
Ca să facă ambe-un drum.
Însă aceasta au zis: Nu pot;
Oaia şi mielul de Gheorghe Asachi
Spunea mielului odată
Maica oaia: Fătul meu,
Eu sunt foarte întristată
Cugetând la traiul tău.
Musca şi carul de Gheorghe Asachi
La amiază, pe căldură,
Se urcau pe drum la munte
Şase harnici cai de frunte
Înhămaţi la o trăsură.
Moartea şi nenorocitul de Gheorghe Asachi
Un lemnar din cei sărmani,
Plin de grijă şi de ani,
Cărând vreascuri grele-n spate
Din pădure pe la sate,