Vrei să mă spânzuri, vasăzică?…
Când te-am citit, în adevăr,
Îţi dau cuvântul că de frică
Mi s-a zbârlit un fir de păr!
Tag
Arăt: 51 - 60 din 188 REZULTATE
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Pagliaccio de George Topârceanu
Zi nefastă m-a adus pe lume
În veacul vostru de melancolie.
Durerea mea prilej de veselie,
Şi cugetarea mea un lanţ de glume.
Vade retro… de George Topârceanu
Multiscusita minţii limbă
Nu-mi spune clipa năzdrăvană
Ce mi te-a scos de mult în cale,
Fiinţă maşteră şi vană!
Ploaia de George Topârceanu
A venit întâi un nor călător
şi-a acoperit ca fumul
jumătate de cer şi soarele.
Utrenie de George Topârceanu
Pe pieptarul veşniciei
Sumedenii negi de foc,
Galbeni, strugurii tăriei
Se răsfiră şi se coc.
Psalm de George Topârceanu
Ajuns acum la pragul tău, mă iată.
Cremene dură, mă putui în pisc
Să mă găsesc prin stânci şi să mă isc
Din pulbere, cu glezna-nsângerată.
Terţine de George Topârceanu
Şi acum ţin minte şoaptele-i pierdute
În vuietul sălbatic de furtună:
„De ce nu eşti cuminte? Du-te, du-te!”
Le papillon de George Topârceanu
Je fis un voeu tendre:
Je cueilllerai la fleur
Où il va descendre,
Pour guérir mon coeur.
Iubita de George Topârceanu
Pe un pat de nouri vineţi, adoarme luna plină
Şi lacul doarme-n umbră.
În adieri uşoare, când plopii rari suspină,
În tren de George Topârceanu
E larmă şi trenul stă gata să plece,
Vagonul se umple de oameni străini.
Mi-e inima strânsă, e şapte şi zece,