Eu, tată, am plecat
şi te rog să nu fii supărat, căci dac-aş fi rămas
n-ai fi tăiat acum viţelul cel mai gras.
Tag
Arăt: 21 - 30 din 188 REZULTATE
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Noiembrie de George Topârceanu
„Fapt divers” despre poezia „Noiembrie” de George Topârceanu: George Topârceanu este unul dintre cei mai cunoscuți poeți români, iar poezia sa „Noiembrie” este una dintre cele mai iubite și recitate de publicul larg. Versurile sale pline de melancolie și nostalgie îi fac pe mulți să se regăsească în ele și să le asocieze cu anotimpul …
Nebunul de George Topârceanu
Am îndrăgit, fără nădejde,
Pe zâna moartă — Fericirea.
Să nu vă bateţi joc de mine,
Sunt om — ca voi — în toată firea…
Misterul nopții de George Topârceanu
Stelele clipesc întruna
Călătoare-n infinit.
Ceru-i luminos şi luna
Chiar acum a răsărit.
O noapte de George Topârceanu
Pe cerul plin de stele nori negri se aştern
Întunecând deodată al nopţii far etern.
O umbră fioroasă învăluie pământul
Şi-n pacea nopţii negre, vuind s-aude vântul.
Mucenicii de George Topârceanu
V-a doborât alături deopotrivă
Amarul trudei fără de hodină.
La căpătâiul vost’ într-un opaiţ,
Domol clipeşte-un sâmbur de lumină.
Octombrie de George Topârceanu
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Odă sobei mele de George Topârceanu
Păstrând intactă adormita spuză,
În colţul tău, stai rece şi ursuză.
O, inutilă mobilă, pesemne
Vis alb de George Topârceanu
Aş vrea cu tine să mă duc departe,
La Polul Nord, sub cerul de opal,
Când gheaţa mării clare se desparte
În blocuri plutitoare de cristal.
Păcatul de George Topârceanu
Trist vâjâie vântul şi crengile-ndoaie,
În negură cântă al codrilor glas
Şi calul străbate, prin pânze de ploaie,
Drum fără lumină şi fără popas…