Printre cimbru şi susai,
Fir plăpând de păpădie
Nalţă, greu, în vârf de pai,
Un bănuţ de floare vie.
Tag
Arăt: 11 - 20 din 188 REZULTATE
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Mihai Viteazul si Turcii de George Topârceanu
Ostile păgîne pasă la hotare.
Mihai-Vodă sade la o masă mare.
Căpitanii-n juru-i beau, se veselesc,
Cînd deodată-n sală intră-un sol turcesc.
Un duel de George Topârceanu
Eroii mei sunt doi cocoşi
De rasă, pintenaţi, frumoşi
Ca ofiţerii la paradă.
Doi cavaleri aristocraţi.
Un iepure de George Topârceanu
Scurt, mohorul a foşnit…
Şi spre neagra arătură
Într-o clipă s-a ivit
Un măgar-miniatură!
Testamentul unui poet cunoscut M. Codreanu de George Topârceanu
Din cel ce sunt acum o jumătate
E cât p-aci să zboare către stele…
Las dracului necazurile mele
Şi-un post vacant la „Contabilitate“.
Vara la țară de George Topârceanu
Locuinţa mea de vară
E la ţară…
Acolo era să mor
De urât şi de-ntristare
Vecin de George Topârceanu
Mă cerţi mereu, dar nu sunt eu de vină,
Ci numai ochii, – ochii tăi, vecină, –
Că ţi-am făcut potecă prin grădină…
Noapte de august de George Topârceanu
Ridică-te, poete ! Ia-ti lira si suspină.
Dar n-am nici gaz in lampă, nici praf de zacherlină
Misterul nopţii de George Topârceanu
Stelele clipesc întruna
Călătoare-n infinit,
Ceru-i luminos şi luna
Chiar acum a răsărit.
Nocturnă de George Topârceanu
Dormi, frumoasa mea! De-acum Noaptea luminoasă
Ca o undă de parfum Năvăleşte-n casă.
Luna clară din neant Pune pe covoare
Străluciri de diamant Şi mărgăritare.