Vine iarna de la munte, Peste ape face punte Şi pe câmp fără hotar Parcă presură zahar.
Tag
Arăt: 171 - 180 din 188 REZULTATE
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Împăcare de George Topârceanu
Tovarăş scump de clipe grele Am vrut să-mi fii pe drumul greu: ţi-am dat nădejdea vieţii mele
Câţi ca voi! de George Topârceanu
Sus, pe gardul dinspre vie, O găină cenuşie Şi-un cocoş împintenat S-au suit şi stau la sfat:
În taina nopţii de George Topârceanu
Pe cărare, lângă codru, Numai pasul meu s-aude…Ploaia picură din frunze Şi din ramurile ude.
Infernul de George Topârceanu
„Allor si mosse, ed io gli tenni dietro.”Dante… Trudit apoi m-am aşezat pe-o stâncă La capătul călătoriei mele
Înserarea de George Topârceanu
După culmi de piatră sură când îşi pleacă-ncet mărirea
Lacul de George Topârceanu
În grămezi greoaie, norii Dintr-o parte străbătură Şi de chipul lor pătrunsă, Faţa lacului e sură.
Lumină de George Topârceanu
Visează plopul, nemişcat în soare, Şi umbra din el, neagră, îi curge la picioare…
Manon şi Des Grieux de George Topârceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire gravă.
Mi-a răsărit în suflet dorul… de George Topârceanu
de George Topârceanu Mi-a răsărit în suflet dorul Ca o plăpândă floare-albastră, Şi-ntr-un amurg de seară dulce