Fraţii lui băieţi şi fete, Au crescut mai pe-ndelete Toţi plângoci şi dolofani. Cel mai tânăr dintre şapte
Tag
Arăt: 161 - 170 din 188 REZULTATE
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Balada unui greier mic de George Topârceanu
Peste dealuri zgribulite, Peste ţarini zdrenţuite, A venit aşa, deodată, Toamna cea întunecată.
Catrene de George Topârceanu
„N-o să mai iubesc”, zisese Biată-mi inimă naivă, Dar văzându-te pe tine, A căzut în recidivă.
Clipe de zbucium de George Topârceanu
Iubita mea, te simt aşa departe…Mi-ai pus pe frunte mâinile subţiri,
Din tren de George Topârceanu
Ca un val de cer senin Prins în volbură nomadă Curge vântul cristalin Pe câmpia de zăpadă.
Balada popii din Rudeni de George Topârceanu
De la târg la Vadul-Mare Taie drumul prin poieni, Legănându-se călare, Popa Florea din Rudeni.
Distih eroic de George Topârceanu
Plop tânăr, încrustat în miezul verii, Cu ramuri vii şi frunză sclipitoare, Când râul vântului te scaldă,
Epilog de George Topârceanu
Lângă ţărmul tristei mări M-am oprit pe-o stâncă. Apa tremură spre zări, Verde şi adâncă.
Fata tristă de George Topârceanu
Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Că de-atâta vreme cos Singură-n odaie.
Furtuna de George Topârceanu
Nimeni n-a rămas în stradă. Norii negri vin grămadă. Zboară frunzele uscate În văzduh împrăştiate