Pe-aici când plouă, plouă îndesat, Nu ţine ca la noi un ceas ori două. Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Pastel de George Topârceanu
Din asfinţit, de peste munte, Răsfrângeri roşii de amurg Se sfarmă-n licăriri mărunte Şi-n Dunărea umbrită curg.
Paragini … de George Topârceanu
Pe-aici, A fost pământul binecuvântat De trei vlădici Şi de-un mitropolit primat.
Păinjiniş de George Topârceanu
În plasa gândurilor mele de lumină Ţi-am prins imaginea: o viespe Subţire-n mijloc, ageră şi fină.
Noapte în ploaie de George Topârceanu
…Mai sus, la poalele pădurii, Se-mbină umbrele-n coroană
Noapte de toamnă de George Topârceanu
Murmur lung de streşini, risipite şoapte Cresc de pretutindeni şi se pierd în noapte.
Catren de George Topârceanu
O, de ce nu sunt o floare, Un lăstun purtat de vânt, –Ca să uit o clipă numai Unde eşti – şi unde sânt!…
Cărturăreasa de George Topârceanu
– Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să te fereşti să-l iei.
Cântec de George Topârceanu
Topârceanu Frumoasă eşti, pădurea mea, Când umbra-i încă rară Şi printre crengi adie-abia Un vânt de primăvară…
Broaştele de George Topârceanu
Am ascultat din umbră cântarea lor înaltă.Buchetele de trestii dormeau cu foşnet lin.

