Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,
Trebuind să treacă într-un loc o apă
Peste-o punte-ngustă – şi fiind grăbit,
Tag
Arăt: 131 - 140 din 188 REZULTATE
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Bivolul şi coţofana de George Topârceanu
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coţofană
Când în sus şi când în jos.
Proză de George Topârceanu
Proză de George Topârceanu Ce muritor e omul din popor! De când există aburi şi benzină, Eu nu cunosc ceva mai muritor
Rândunelul de George Topârceanu
Un vânt şi-o ploaie necăjită S-au repezit ca din senin Şi răpăie prelung pe frunze
Rapsodii de primăvară de George Topârceanu
Sus prin crângul adormit, A trecut în taină mare, De cu noapte, risipind Şiruri de mărgăritare
Rapsodii de toamnă de George Topârceanu
A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Şi-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor.
Rapsodii de vară de George Topârceanu
Cine-ar putea să spună Câţi secoli au trecut De-o lună, De când nu te-am văzut?…
Romanță de George Topârceanu
O, vis al iubirii trecute! Sunt singur – omătul târziu Pătează aleile mute Şi parcul e încă pustiu.
Romanţă în stil vechi de George Topârceanu
Se stinge amurgul cu roşii văpăi, Şi noaptea de vară Coboară-n tăcere pe munţi şi pe văi,
Sfârşit de vară de George Topârceanu
Dacă liniştea pădurii adormite Nici o veste de-altădată nu-ţi trimite Şi pe freamăte pornite de departe