Vântul curge spre câmpie
Transparent şi uniform.
Toate ierburile-nvie,
Toate ţarinile dorm.
Tag
Arăt: 1 - 10 din 188 REZULTATE
George Topârceanu
George Topârceanu a fost un poet, prozator și dramaturg român de renume, născut la 6 martie 1886 la București și decedat la 7 mai 1937, la vârsta de 51 de ani. Este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române interbelice.
Topârceanu a studiat la Liceul Sfântul Sava din București și a urmat apoi cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. În timpul studenției, a fost redactor la revista „Literatorul” și a debutat cu poezia „Un răsunet” în 1904. A fost membru al grupării literare Junimea Tinerilor și a colaborat la mai multe publicații literare ale vremii.
Opera literară a lui George Topârceanu este impresionantă, cuprinzând poezii, proză și teatru. Poeziile sale sunt caracterizate prin umor, ironie, satiră și fantezie. Printre cele mai cunoscute poezii ale sale se numără „Balada unui greier mic”, „Rapsodii de toamnă” și „Plouă”. În proză, a scris povestiri și nuvele, printre care se remarcă „Bunicul”, „A treia țigară” și „Povestea găinii moarte”. În teatru, Topârceanu a scris piese precum „Conu Leonida față cu reacțiunea” și „Omul care a văzut moartea”.
George Topârceanu a fost apreciat de publicul cititor pentru limbajul său clar și expresiv, dar și pentru umorul său inteligent și subtil. Opera sa a influențat literatura română din perioada interbelică și a rămas o sursă de inspirație pentru multe generații de scriitori.
În concluzie, George Topârceanu a fost unul dintre cei mai importanți poeți și prozatori români din perioada interbelică. Opera sa literară este valoroasă și apreciată și astăzi, iar umorul și fantezia pe care le-a imbătat în scrierile sale sunt încă la fel de actuale și de îndrăgite.
Iubitei întristate de George Topârceanu
Aş vrea un cer albastru, şi pace, şi lumină,
Ca-n basme să-mi răsară în faţă o grădină,
Cu largi cărări umbrite, şi flori de liliac,
Şi sălcii plângătoare pe-o margine de lac…
La neige de George Topârceanu
Que de fois, mon amour, auprès du feu qui tremble,
Pénétrés par les doux regrets du jour
La Paști de George Topârceanu
Astăzi în sufragerie
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite si mânjite,
Zece ouă înroşite.
La vânătoare de George Topârceanu
Sus, pe dealuri, Toamna pune
Mirişti galbene-n lumină,
Arături ca de cărbune
Martie de George Topârceanu
Prin luminişul crângului tăcut,
De-atâta vreme nimeni n-a trecut.
Masa de George Topârceanu
Din vazduh abia s-aude
Tipat jalnic de prigorii…
Cu ciubote mari si ude
Stau la masa vanatorii.
Strofe de iarnă de George Topârceanu
Doamne, tu te ţii de glume?
Nu ne vezi mizeria?
Pentru ce-ai lăsat pe lume
Geruri ca-n Siberia?
Toamna în parc de George Topârceanu
Cad grăbite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Tristeţi provinciale de George Topârceanu
Tristeţi de după-amezi ploioase
Şi de nostalgice obsesii,
Când stai cu storurile trase
Şi-aştepţi să vie ora mesii.