Cum umbla mereu haihui,
După iepuri, după pui, –
Într-un loc cu pocinog,
Coada i-a rămas zălog.
Tag
Arăt: 71 - 80 din 243 REZULTATE
fabule
Fabulele sunt o formă de literatură care a fost utilizată timp de secole pentru a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale. Acestea sunt adesea considerate o formă de literatură pentru copii, dar în realitate, ele sunt adecvate pentru toate vârstele și pot fi apreciate de toată lumea.
Cele mai cunoscute fabule sunt cele ale lui Esop, care au fost scrise în Grecia Antică și au fost transmise oral pentru multe generații. Acestea au fost ulterior scrise și publicate într-o carte și au fost traduse în mai multe limbi. Alte fabule populare includ cele ale lui La Fontaine și ale lui Krylov.
Fabulele sunt scrise într-un stil simplu și direct și au o morala clară. Ele folosesc animale pentru a ilustra caracteristici umane și pentru a aduce valori și învățăminte importante în moduri distractive și interesante. Acestea sunt o modalitate excelentă de a încuraja copiii să învețe valorile morale, cum ar fi onestitatea, respectul, curajul și prietenia.
De asemenea, fabulele sunt adesea utilizate în cadrul educației formale și informale pentru a îmbunătăți abilitățile de lectură și scriere. Ele pot fi utilizate în activități de lectură în clasă sau acasă și pot fi adaptate pentru a fi utilizate în diferite contexte.
În plus, fabulele pot fi utilizate ca sursă de inspirație pentru creația de alte opere literare, precum povești, romane sau poezii. Ele au o influență semnificativă asupra literaturii și culturii în general, iar mesajele lor pot fi aplicate în multe aspecte ale vieții de zi cu zi.
În concluzie, fabulele sunt o formă de literatură importantă și valoroasă, care oferă o gamă largă de beneficii pentru cititori de toate vârstele. Acestea sunt o modalitate excelentă de a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale și pot fi utilizate într-o varietate de contexte educaționale și culturale.
Victoria învățăturii de La Fontaine
După cum o să vedeţi,
Zice-se că ar fi fost,
Mai demult,
Doi târgoveţi:
Un bogat-semeţ şi prost –
Şi-un sărac,- băiat isteţ.
Urechile iepurelui de La Fontaine
Rănit cu coarnele de-o fiară oarecare,
Se mâniase leul ne-nchipuit de tare –
Şi pentru-a nu mai fi supus
Unchiașul și Măgarul de La Fontaine
Venea călare Moşul pe un Măgar iabraş,
Dar se opri, lăsându-l să pască pe imaş.
Cum se vede slobodă,
Taurii și broaștele de La Fontaine
Doi Tauri – e cam mult de-atunci –
Se războiau de mama focului
De dragul unei mândre Junci
Şi pentru stăpânirea locului.
Stejarul şi trestia de La Fontaine
Stejarul, într-o vreme, îi spuse trestiei aşa:
– Poţi să te plângi de soarta ta.
O pasăre micuţă îţi este o povară
Şi chiar uşorul vânt
Soarele şi broaştele de La Fontaine
S-a însurat cu mare alai un Crai străin
Şi lumea şi-neca amaru-n vin.
Esop spunea, în şoaptă, că gloata e nătângă
Şi râde şi petrece-n loc să plângă.
Şoarecele de oraş şi şoarecele de ţară de La Fontaine
Şoarecele de oraş,
Într-o zi a invitat,
Cam pompos şi cam trufaş,
Pe un şoarece de sat.
Sfatul şobolanilor de La Fontaine
Doar pripăşit de câţiva ani,
Motanul casei, Roadeslană,
Un tartor crâncen, o satană.
Se pregăteşte Leul de război de La Fontaine
Un Leu, voind să facă război în toiul verii,
Îşi întruni divanul, trimise ofiţerii,
Cerând să vie grabnic de peste tot jivinele.