Cu o prăjină mare,
Ţăranul gâşte de vânzare
Mâna la târg.
Şi drept să zic:
Tag
Arăt: 211 - 220 din 243 REZULTATE
fabule
Fabulele sunt o formă de literatură care a fost utilizată timp de secole pentru a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale. Acestea sunt adesea considerate o formă de literatură pentru copii, dar în realitate, ele sunt adecvate pentru toate vârstele și pot fi apreciate de toată lumea.
Cele mai cunoscute fabule sunt cele ale lui Esop, care au fost scrise în Grecia Antică și au fost transmise oral pentru multe generații. Acestea au fost ulterior scrise și publicate într-o carte și au fost traduse în mai multe limbi. Alte fabule populare includ cele ale lui La Fontaine și ale lui Krylov.
Fabulele sunt scrise într-un stil simplu și direct și au o morala clară. Ele folosesc animale pentru a ilustra caracteristici umane și pentru a aduce valori și învățăminte importante în moduri distractive și interesante. Acestea sunt o modalitate excelentă de a încuraja copiii să învețe valorile morale, cum ar fi onestitatea, respectul, curajul și prietenia.
De asemenea, fabulele sunt adesea utilizate în cadrul educației formale și informale pentru a îmbunătăți abilitățile de lectură și scriere. Ele pot fi utilizate în activități de lectură în clasă sau acasă și pot fi adaptate pentru a fi utilizate în diferite contexte.
În plus, fabulele pot fi utilizate ca sursă de inspirație pentru creația de alte opere literare, precum povești, romane sau poezii. Ele au o influență semnificativă asupra literaturii și culturii în general, iar mesajele lor pot fi aplicate în multe aspecte ale vieții de zi cu zi.
În concluzie, fabulele sunt o formă de literatură importantă și valoroasă, care oferă o gamă largă de beneficii pentru cititori de toate vârstele. Acestea sunt o modalitate excelentă de a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale și pot fi utilizate într-o varietate de contexte educaționale și culturale.
Galbenul de Alecu Donici
Ţăranul au găsit un galben ruginit,
Pe care lui îi da destui bani de argint.
Dar el au zis în sine:
„Să-l schimb aşa nu-i bine.
Furnica de Alecu Donici
O furnică de soi mică,
Iar de inimă prea mare,
Adusese furnicarul într-o nespusă mirare
Frunzele şi rădăcina de Alecu Donici
Într-o zi de vară, lină, călduroasă,
Răspândind în vale umbră răcoroasă,
Frunzele pe arbor vesel dănţuiau
Şi cu zefiraşii astfel se şopteau:
Florile de Alecu Donici
La nişte case mari, în oale prea bogate,
Sta falnic pe fereşti,
Pe lângă flori fireşti,
Şi cele prelucrate
De mâine omeneşti.
Fierul şi argintul de Alecu Donici
Nu ai cuget, eşti un rău!
Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău.
Şi-n mine baţi fără cruţare!
Elefantul în domnie de Alecu Donici
Cine-i tare şi mare,
Dar minte nu prea are,
Nu-i bine, cât de bun la inimă să fie.
Două poloboace de Alecu Donici
Un poloboc cu vin
Mergea în car pe drum, încet şi foarte lin;
Iar altul cu deşert, las’ că venea mai tare.
Două mance şi un copil de Alecu Donici
În vremile trecute o jupâneasă mare
Născu un făt-frumos.
Copilul cât se poate era de sănătos;
Dar pentru ca să aibă mai bună căutare,
Cucoana două mance pe lângă dâns’ ţinea
Doi raci de Alecu Donici
Ei, vezi, mă rog, ce nătărău!
Tot înapoi se dă.
Aşa un rac pe fiul său
Odată ocără.