Două muşte sprintenele
În ţări străine porneau
Şi pe albină cu ele
Cam astfel o îmbiau:
– Hai să mergem, surioară!
Tag
Arăt: 161 - 170 din 243 REZULTATE
fabule
Fabulele sunt o formă de literatură care a fost utilizată timp de secole pentru a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale. Acestea sunt adesea considerate o formă de literatură pentru copii, dar în realitate, ele sunt adecvate pentru toate vârstele și pot fi apreciate de toată lumea.
Cele mai cunoscute fabule sunt cele ale lui Esop, care au fost scrise în Grecia Antică și au fost transmise oral pentru multe generații. Acestea au fost ulterior scrise și publicate într-o carte și au fost traduse în mai multe limbi. Alte fabule populare includ cele ale lui La Fontaine și ale lui Krylov.
Fabulele sunt scrise într-un stil simplu și direct și au o morala clară. Ele folosesc animale pentru a ilustra caracteristici umane și pentru a aduce valori și învățăminte importante în moduri distractive și interesante. Acestea sunt o modalitate excelentă de a încuraja copiii să învețe valorile morale, cum ar fi onestitatea, respectul, curajul și prietenia.
De asemenea, fabulele sunt adesea utilizate în cadrul educației formale și informale pentru a îmbunătăți abilitățile de lectură și scriere. Ele pot fi utilizate în activități de lectură în clasă sau acasă și pot fi adaptate pentru a fi utilizate în diferite contexte.
În plus, fabulele pot fi utilizate ca sursă de inspirație pentru creația de alte opere literare, precum povești, romane sau poezii. Ele au o influență semnificativă asupra literaturii și culturii în general, iar mesajele lor pot fi aplicate în multe aspecte ale vieții de zi cu zi.
În concluzie, fabulele sunt o formă de literatură importantă și valoroasă, care oferă o gamă largă de beneficii pentru cititori de toate vârstele. Acestea sunt o modalitate excelentă de a transmite valori morale și sociale prin intermediul poveștilor cu animale și pot fi utilizate într-o varietate de contexte educaționale și culturale.
Musca de Alecu Donici
De la arat un plug
Venea încet spre casă
Şi, la un bou pe jug,
O muscă se-aşezase.
Muntele de Alecu Donici
Un munte se trudea de facere cumplit.
Trei zile au vuit,
Încât se clătina pământul de sub el;
Dar în sfârşit s-au desfăcut
Morarul de Alecu Donici
În iaz, la iezătură,
S-au arătat spărtură.
Dar nu era deodată
Atât de însemnată.
Momiţa şi oglinda de Alecu Donici
În oglindă o momiţă
Chipul îşi văzu odată.
La a sa tovărăşiţă
Face semne şi-i arată.
Momiţa şi două mâţe de Alecu Donici
În a momiţelor ţară
(Ce mai nu are hotară)
Odată judecătoare
Era o momiţă, care
Măgarul şi privighetoarea de Alecu Donici
Măgarul au văzut pe o privighetoare.
– Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculţi:
Eu tot am auzit o vorbă de la mulţi,
Măgarul de Alecu Donici
La un ţăran era o vită de măgar,
Cu care el la toţi se lăuda;
Căci în părerea lui prea bine se purta.
Lupul şi şoarecul de Alecu Donici
Din turmă lupul sur o oaie au răpit.
În codru s-au ascuns
Şi pe mâncat s-au pus.
Lupul şi motanul de Alecu Donici
Un lup odată au intrat,
De frică, nu de voie bună,
Scăpând viaţa, la un sat.
El se gonea din urmă